ICCJ. Decizia nr. 2858/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2858/2005
Dosar nr. 10226/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2065 din 23 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul C.L.I. şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL cu sediul social în Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul C.L.M.I. De asemenea a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele de 62.059.639 lei, reprezentând plată nedatorată din care 41.147.730 lei T.V.A. şi 20.911.909 lei penalităţi. A mai obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.461.578 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins cererea privind restituirea sumei de 257.714.730 lei, reprezentând chirie. S-a mai respins şi cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P.M.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul C.L.I. este neîntemeiată, deoarece conform art. 3 din decretul nr. 167/1958 termenul de prescripţie este de 3 ani de la data când au fost efectuate plăţile, respectiv 2 februarie 2001 şi 10 aprilie 2001, iar acest termen nu s-a împlinit, acţiunea fiind formulată la data de 13 noiembrie 2003. Acţiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu C.L.I. este parţial întemeiată, sub aspectul că între părţi a fost încheiat contractul de închiriere din 1 noiembrie 2000, pentru spaţiul situat în municipiul Iaşi, str. Străpungerea Ştefan cel Mare, parter-subsol, având termenul 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, contractul putând fi prelungit numai prin acordul scris şi expres, contrar încetând de drept. Reclamanta datorează locatoarei contravaloarea folosinţei spaţiului pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 martie 2001, deoarece acesta nu a fost predat conform art. 8 lit. h) din contract, în sumă de 216.567.000 lei. În condiţiile lipsei contractului reclamanta nu datorează pârâtei suma de 41.147.730 lei, reprezentând T.V.A. şi nici suma de 20.911.909 lei penalităţi. Cum reclamanta a achitat pârâtului suma totală de 62.059.639 lei fără a i-o datora, aceasta trebuie să i-o restituie.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P.M.I., deoarece sumele nu au fost achitate acestuia, iar contractul de închiriere a fost încheiat cu C.L.I., reprezentat prin primar.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC N. SRL Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2065 din 23 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Iaşi şi s-a luat act de renunţarea apelantului la judecarea apelului în contradictoriu cu P.M.I.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că după expirarea contractului de închiriere SC N. SRL nu a predat spaţiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, neexistând un proces verbal de predare primire încheiat între părţi, aşa cum s-a procedat la încheierea contractului. Din corespondenţa purtată între părţi rezultă că spaţiul a rămas la dispoziţia apelantei şi după expirarea contractului de închiriere, iar Primăria prin adresa nr. 6956 din 26 aprilie 2001 a răspuns reclamantei că nu îi poate elibera contractul de închiriere, deoarece spaţiul a fost vândut la licitaţia publică din 12 aprilie 2001 către o altă societate. Atâta timp cât s-a dovedit că în perioada ianuarie-martie 2001, apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia izvorâtă din contractul de închiriere şi nu a predat spaţiul închiriat, ea este ţinută să achite proprietarului contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului respectiv. În caz contrar s-ar fi ajuns la situaţia unei îmbogăţiri fără just temei a reclamantei pe seama patrimoniului proprietarului spaţiului ocupat de aceasta.
Împotriva deciziei civile nr. 1198 din 8 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a promovat recurs reclamanta SC N. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai pentru respingerea capătului de cerere privind restituirea sumei de 216.567.000 lei ce reprezintă chirie, cu motivarea că reaua credinţă a intimatei a rezultat din faptul că nu s-a solicitat predarea spaţiului, iar împrejurarea că acest spaţiu a fost scos la licitaţie demonstrează că se avea cunoştinţă despre lipsa de folosinţă a imobilului, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimatul pârât C.L.M.I. a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC N. SRL, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, în cadrul contractului de închiriere nr. 807 încheiat la data de 1 noiembrie 2000, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, durata, modalităţi şi condiţii de plată a chiriei, modificarea, renunţarea şi rezilierea, cu precizarea că în conformitate cu voinţa liber exprimată, acest contract constituie titlu executoriu. Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată, îl reprezintă restituirea sumei de 278.505.162 lei, reprezentând plata pe care pârâtul C.L.M.I. a încasat-o cu titlu de chirie, T.V.A. şi penalităţi de întârziere, după cum urmează: 257.714.730 lei chiria pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2001 şi T.V.A. - ul aferent şi suma de 20.790.432 lei penalităţi de întârziere.
Amplu motivat şi bine argumentat, fiind stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, acţiunea reclamantei a fost admisă numai în parte, la nivelul sumei datorate în cuantum de 62.059.639 lei. Această soluţie este pe deplin justificată, în esenţă, de necesitatea asigurării unei interpretări complete a clauzelor contractuale, determinată de aspectul că după expirarea contractului la data de 31 decembrie 2000, reclamanta a folosit în continuare spaţiul, datorând pentru această folosinţă chiria corespunzătoare. Aşa cum la data de 11 octombrie 2000 părţile au încheiat un proces verbal de predare-primire a spaţiului comercial, se impunea, aducerea la îndeplinire de către reclamantă, conform capitolului VII art. 8 pct. f şi g, să restituie la expirarea contractului spaţiul închiriat în starea de folosinţă normală şi cu inventarul complet, obligaţie pe care, în speţă, nu a respectat-o.
Raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC N. SRL cu sediul social în Iaşi să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 1198 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2827/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2868/2005. Comercial → |
|---|
