ICCJ. Decizia nr. 2868/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2868/2005
Dosar nr. 820/2005
Şedinţa de la 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 mai 2004 la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti de către executorul bancar P.L. din cadrul Corpului executorilor bancari ai B.C.R. SA, creditorul urmăritor B.C.R. SA A.N., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului urmărit SC A.Z.E.R. SRL în temeiul titlurilor executorii constând în contractul de credit din 28 noiembrie 2002 şi contractul de cesiune, investite cu formulă executorie, prin poprire în mâinile terţului poprit B.P. SA până la concurenţa sumei de 6.748.333.332 lei plus dobânzile datorate până la data plăţii, suma urmând să fie actualizată până la data plăţii efective conform art. 3712 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 868 dată în C.C. la 17 iunie 2004, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a respins cererea ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de credit din 28 noiembrie 2002, creditoarea a acordat debitoarei SC G.N. SRL un credit în valoare de 5 miliarde lei pe termen de 30 de zile, a cărui restituire a fost pronunţată conform dispoziţiilor art. 20. Tot pentru garantarea rambursării creditului, debitoarea a cesionat băncii creanţele sale în sumă de 20 miliarde lei, pe care le avea faţă de debitoarea SC A.Z.E.R. SRL, conform contractului de cesiune înregistrate la A.E.G. reale mobiliare cu avizul din 18 decembrie 2002.
Această cesiune de creanţă nu-i este opozabilă debitorului cedat, nefiind îndeplinite formalităţile cerute de lege, în sensul notificării sau acceptării în formă autentică din partea acestuia conform art. 1393 C. civ., fiind încălcate şi dispoziţiile art. 85 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, conform cărora cesionarul trebuie să notifice în scris cesiunea debitorului cedat, fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanţei sau prin act autentificat la notarul public.
Împotriva acestei încheieri, creditoarea reclamantă a promovat apel motivând că instanţa de fond nu a observat că debitorul cedat a fost notificat prin executor judecătoresc la data de 28 noiembrie 2002, în legătură cu care sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 188/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 698 din 25 noiembrie 2004, a admis apelul a schimbat în tot încheierea criticată şi pe fond a admis cererea creditoarei şi a încuviinţat executarea silită în temeiul titlurilor executorii prezentate.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 1393 C. civ., debitorul cedat fiind notificat de executorul judecătoresc V.F., şi că potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000 executorii judecătoreşti sunt investiţi legal pentru îndeplinirea procedurii de notificare, iar actul îndeplinit de aceştia, purtând semnătura şi ştampila acestora este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.
Cu petiţia înregistrată la data de 18 februarie 2005, debitoarea – pârâtă a declarat recurs, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că notificarea îndeplinită de executorul judecătoresc V.F. a fost făcută cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, beneficiarul creditorului având sediul în Râmnicu Vâlcea, iar pe de altă parte notificarea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000.
De asemenea se precizează că un a primit o astfel de notificare şi că nici nu s-a făcut dovada creanţei.
Recursul este nefondat.
Cerinţele prevăzute de art. 3731 C. proc. civ., pentru încuviinţarea executării silite, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, au fost îndeplinite fiind anexate cererii formulate titlurile executorii, constând în contractul de cesiune din 28 noiembrie 2002 şi contractul de cesiune din 2002, ambele investite cu formulă executorie.
Critica potrivit căreia executorul judecătoresc V.F. nu era competent teritorial să transmită notificarea nu poate fi reţinută, încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) şi art. 8 din Legea nr. 188/2000, nefiind sancţionată cu nulitatea, urmărindu-se în realitate finalitatea acestei proceduri cu respectarea art. 1393 C. civ.
Lipsa numărului de înregistrare, şi contestarea procedurii îndeplinite, criticile susţinute de recurentă nu pot luate în considerare existând posibilitatea legală a contestării acestui înscris prin înscrierea în fals.
Deşi prin cererea de recurs, recurenta a susţinut că acea notificare nu a fost primită şi că va produce dovezi în acest sens, nu a probat aceste susţineri.
Inexistenţa creanţei SC G.N. SRL pe lângă faptul că nu a fost probată nici nu are relevanţă în speţă faţă de contractul de cesiune depus, la primirea notificării având posibilitatea contestării.
Faţă de cele arătate Înalta Curte constată că recurenta nu justifică criticile formulate, în cauză instanţa de apel pronunţând o hotărâre cu respectarea legii respectiv art. 3731 C. civ., aspectele semnalate putând fi folosite în cadrul unei contestaţii la executare.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC A.Z.E.R. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 698 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2858/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2869/2005. Comercial → |
|---|
