ICCJ. Decizia nr. 2879/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2879/2005
Dosar nr. 9534/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 3565/2003, reclamanta SC P. SA Băicoi, i-a chemat în judecată pe pârâţii SC D.U. SRL Băicoi şi D.D., administrator şi asociat unic al societăţii, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 2.237,76 dolari S.U.A. inclusiv T.V.A. în lei la cursul zilei, reprezentând chiria neachitată din luna decembrie 2000 calculată pentru o suprafaţă de 2.500 mp., adică 74.293.632 lei cu T.V.A. inclus, la plata sumei de 6.264,74 dolari S.U.A. echivalent în lei, reprezentând penalităţi în cuantum de 0,5% pentru fiecare din cele 1.092 zile de întârziere la plata facturii, adică 207.989.700 lei cu T.V.A. inclus, să fie obligaţi să încheie contract de vânzare cumpărare a terenului aferent construcţiilor cumpărate şi să plătească 99.000.000 lei, reprezentând daune cominatorii şi moratorii pentru neexecutarea obligaţiilor de la pct. 3, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 729 din 5 aprilie 2004, Judecătoria Câmpina a respins excepţia privind prescrierea pretenţiilor deduse judecăţii invocată de pârâţi, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul D.D. şi a respins acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe aceasta să plătească pârâţilor suma de 2.754.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi nu este întemeiată, deoarece contractul încheiat între părţi în anul 1998 este un contract de prestaţii succesive, şi chiria a fost solicitată pe ultimii 3 ani, iar cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul D.D. a reţinut că este întemeiată întrucât pretenţiile deduse judecăţii rezultă din convenţia încheiată între reclamantă şi pârâta SC D.U. SRL Băicoi şi nicidecum cu pârâtul D.D.
În ce priveşte fondul cauzei, a reţinut că, contractul nu a prevăzut o clauză în sensul renunţării unilaterale, rezultă indubitabil că reclamanta a fost de acord cu desfiinţarea lui şi solicitând chirie doar pentru suprafaţa de 2.500 mp., deşi prin contract închiriase pârâtei 11.055 mp., trebuia să încheie un nou contract pentru o suprafaţă determinată.
Prin Decizia nr. 484 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa apelată şi, pe fond, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 2.237,76 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data plăţii reprezentând chiria pe perioada decembrie 2000 - noiembrie 2003, plus 6.264,75 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând penalităţi contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, pe aceeaşi perioadă, plus 55.183.500 lei cheltuieli de judecată la ambele instanţe.
În pronunţarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii reclamantei, instanţa de apel a reţinut că este greşită hotărârea primei instanţe prin care s-a respins acţiunea reclamantei pe motiv că pentru suprafaţa închiriată restrânsă la 2.500 mp. nu ar fi existat contract de închiriere, deşi între părţi a fost încheiat contractul din 29 octombrie 1998, care nu a fost reziliat sau desfiinţat şi terenul a fost folosit de intimata pârâtă pe întreaga perioadă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi, pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate de tribunal, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă susţine astfel în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, că greşit instanţa de apel a obligat-o la plata chiriei restante pentru suprafaţa de 2.500 mp., teren pentru care nu există contract de închiriere şi, prin urmare, neexistând titlu, nu există nici temei legal pentru o astfel de obligaţie, în aceleaşi condiţii neexistând temei legal nici pentru plata penalităţilor de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere.
De asemenea, în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arată că deşi reclamanta nu a criticat soluţia primei instanţe şi în ce priveşte celelalte capete din cererea principală, deoarece ulterior, prin precizarea depusă la dosar, şi-a restrâns cererea, totuşi instanţa de apel le-a repus în discuţie şi pe acestea, deşi acest lucru nu a fost cerut de reclamanta apelantă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În ce priveşte primul motiv de recurs, se reţine că deşi contractul de închiriere încheiat între părţile în litigiu a prevăzut o clauză de posibilă reziliere la îndemâna locatorului SC P. SA Băicoi, locatorul nu a cerut niciodată rezilierea lui, ci, dimpotrivă, la solicitarea locatarului de a reduce suprafaţa închiriată de la 11.055 mp. la 2.500 mp., a acceptat această reducere şi a formulat acţiunea numai pentru plata chiriei aferente acestei suprafeţe şi penalităţile de întârziere corespunzătoare, astfel cum au fost prevăzute în contract.
În consecinţă, cum preţul locaţiunii, cât şi cuantumul penalităţilor au fost raportate strict la suprafaţa de 2.500 mp., iar recurenta pârâtă a achiesat asupra datoriei, constând în plata chiriei restante solicitate de intimata reclamantă pentru suprafaţa de teren folosită prin solicitarea de reducere a acesteia, rezultă fără dubiu că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate şi critica soluţiei curţii de apel sub acest aspect va fi înlăturată, ca nefondată.
Nefondată este şi cea de-a doua critică, pentru că, chiar dacă instanţa de apel a luat în discuţie şi celelalte capete de cerere deşi reclamanta îşi restrânsese acţiunea, renunţând la ele, întrucât soluţia pronunţată pe fondul litigiului este corectă, nu se justifică desfiinţarea ei numai din acest motiv.
Astfel fiind, având în vedere că recurenta pârâtă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la modificarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută şi recursul pârâtei se va respinge, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC P. SA Băicoi suma de 27.000.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC D.U. SRL Băicoi şi D.D., împotriva deciziei nr. 484 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenţii să plătească intimatei SC P. SA Băicoi suma de 27.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2869/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2888/2005. Comercial → |
|---|
