ICCJ. Decizia nr. 2875/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2875/2005
Dosar nr. 1150/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 mai 2005
Deliberând asupra conflictului de competentă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa reclamanta SC A.C. în contradictoriu cu intimata R.B. SA, sucursala Constanţa, a solicitat restituirea cauţiunii depuse în dosarul nr. 6127/2003 al Judecătoriei Constanţa, conform recipisei C.E.C. din 24 iulie 2003, în cuantum de 400.000.000 lei.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin sentinţa nr. 12671/2003, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în contradictoriu cu intimata i-a fost admisă contestaţia la executare, iar sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin sentinţa civilă nr. 6261/2004 Judecătoria Constanţa a respins cererea de restituire a cauţiunii, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, care a fost calificat ca recurs de Curtea de Apel Constanţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor ce reglementează contestaţia la executare, respectiv art. 402 alin. (3) C. proc. civ., calea de atac ce poate fi exercitată în această materie este recursul, astfel că şi cererea pentru restituirea cauţiunii urmează acelaşi grad de jurisdicţie, situaţie în care potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ., competentă în soluţionarea recursului este Tribunalul.
Prin Decizia civilă nr. 1 din 2 martie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a calificat calea de atac ca fiind apel şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Constatând ivit conflictul de competenţă a trimis cauza Înaltei Curţi în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că cererea de restituire a cauţiunii se supune procedurii necontencioase prevăzută de art. 331-339 C. proc. civ., iar potrivit art. 336 alin. (2) C. proc. civ., încheierea este supusă apelului.
Înalta Curte în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., reţine că procedura necontencioasă cuprinde normele care reglementează activitatea instanţelor judecătoreşti şi a altor organe prin care se rezolvă cereri ce nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Art. 331-339 C. proc. civ., conţin reglementări cu caracter general a procedurii necontencioase.
Potrivit art. 331 C. proc. civ., procedura necontencioasă se aplică în ceea ce priveşte cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cererile referitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare.
Referitor la instanţa competentă, art. 332 C. proc. civ., făcând o aplicaţie a principiului „accesorium sequitur principale" stabileşte că „în cazul în care în legătură cu o lucrare ori o pricină în curs la o instanţă sau pe care a rezolvat-o, ori dacă are ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe, soluţionarea ei se va face de această instanţă".
Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie de drept, nemaifiind necesară investirea cu formulă executorie, fiind supusă apelului potrivit art. 336 alin. (2).
Cum în cauză judecata se face în cadrul procedurii graţioase, corect s-a reţinut calea de atac a apelului, competenţa de soluţionare aparţinând Curţii de Apel Constanţa, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2852/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2877/2005. Comercial → |
|---|
