ICCJ. Decizia nr. 2906/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2906/2005
Dosar nr. 251/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Braşov, prin sentinţa nr. 9949 din 19 noiembrie 2003, a respins plângerea formulată de petenta SC A. SA Braşov, împotriva procesului verbal din 25 iunie 2003, încheiat de C.A.R. Braşov, reţinând că în mod corect s-a stabilit în sarcina petentei plata sumei de 1.338.707.600 lei, cu titlu de penalităţi pentru depăşirea concentraţiei maxime admise ale poluanţilor din apele uzate, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 472/2000 şi că aceasta avea obligaţia încheierii actului adiţional la contractul existent între părţi, în vederea reactualizării datelor tehnice.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 228 din 23 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de petenta, a schimbat în tot sentinţa atacată, iar pe cale de consecinţă a admis plângerea formulată de petentă şi a anulat procesul verbal de contravenţie din 25 iunie 2003 şi anexa la acesta, emise de C.A.R. Braşov.
Pronunţându-se astfel instanţa de apel a reţinut că intimata a încălcat dispoziţiile HG nr. 472/2000, întrucât determinările efectuate nu au pornit de la stabilirea obligatorie între părţi a indicatorilor de calitate; autorizaţia de funcţionare a petentei expirase la 26 martie 2003, şi buletinele de analiză încheiate ulterior acestei date nu puteau fi raportate la concentraţiile maxime, iar intimata nu s-a conformat modificărilor legislative intervenite, prin încheierea unor acte adiţionale la contractul încheiat în anul 1995.
Nemulţumită de Decizia pronunţată R.A.C.A. Braşov a declarat recurs invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:
- recurenta nu avea obligaţia încheierii de acte adiţionale la contractul abonament încheiat cu utilizatorul, întrucât instrucţiunile pentru aplicarea prevederilor HG nr. 472/2000 se aplică numai raporturilor contractuale existente între sucursalele bazinale ale C.N.A.R. şi anume D.A. Olt şi utilizatorul de apă, care este furnizorul de servicii sau unitatea de gospodărie a apelor.
- a comunicat petentei autorizaţia de funcţionare a instalaţiei de canalizare din 26 martie 2001, care ţine loc de act adiţional sau modalitate de înscriere a concentraţiilor maxime admise de poluanţi în anexa la contract, iar aspectele legate de forma actului prin care părţile au convenit cu privire la aceste aspecte nu sunt menţionate imperativ în cuprinsul hotărârii Guvernului nr. 472/2000 sau a Ordinului nr. 325/2001.
- autorizaţia de deversare este o condiţie prealabilă obligatorie înscrierii în contractele economice, de prestări servicii, a concentraţiilor maxime de poluanţi ce urmează a fi deversaţi în reţele de canalizare, iar în lipsa acestei autorizaţii orice deversare este interzisă şi înscrierea în contract a concentraţiilor maxime admise de poluanţi este lipsită de importanţă.
- soluţia este rezultatul unei aplicări greşite a legii, pentru că instanţa nu a avut în vedere, în momentul soluţionării cauzei, dispoziţiile normativului din 23 februarie 2002, privind condiţiile de evacuare a apelor uzate, în sensul că petenta nu deţine un sistem de preepurare a apelor canalizate.
- instanţa de apel, în mod greşit a apreciat că în cuprinsul contractului, nu există înscrisă o clauză privind concentraţiile maxime ale poluanţilor, pentru că în art. 5 alin. (8) este înscrisă această obligaţie în sarcina beneficiarului de a respecta condiţiile de calitate, prevăzute de normative în vigoare.
Recursul declarat este fondat.
Conform art. 8 din contractul din 7 februarie 1995, privind furnizarea apei potabile, a apei industriale şi evacuarea apelor uzate menajere, industrial şi meteorice, încheiat între părţi, beneficiarul în cazul de faţă intimata are obligaţia să respecte condiţiile de calitate prevăzute de normativele în vigoare şi cele stabilite prin autorizaţia de racordare la reţeaua de canalizare, eliberată de recurentă pentru apa uzată evacuată la canal, în cazul depăşirii limitelor admise de substanţe poluante urmând a se aplica penalităţile prevăzute de HG nr. 1001/1990.
Întrucât convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, SC A. SA Braşov, avea obligaţia să nu depăşească concentraţiile admise ale poluanţilor din apele uzate, aşa cum s-a constatat prin procesul verbal încheiat de recurenta la data de 25 iunie 2003.
Într-adevăr, între părţi nu au fost încheiate acte denumite în mod expres acte adiţionale la contractul abonament dar autorizaţia de funcţionare a instalaţiei de canalizare din 26 martie 2001, comunicată intimatei la data de 25 noiembrie 2002 şi primită de aceasta, conform confirmării aflată la dosarul nr. 724/2004 al Tribunalului Braşov, ţine loc de act adiţional, aşa cum dealtfel s-a şi menţionat în adresa recurentei către intimata din data de 25 noiembrie 2002.
Culpa contractuală a intimatei constă şi în aceea că nu deţinea la data verificării un sistem de preepurare a apelor canalizate, fapt de contravine prevederilor art. 2 şi 3 din Normativul din 23 februarie 2002, privind condiţiile de evacuare a apelor uzate.
Din cele ce preced rezultă că fosta SC A. SA Braşov în prezent SC C.B.R. SA Cluj – Napoca, prin poluarea apelor canalizate a încălcat dispoziţiile HG nr. 472/2002, Instrucţiunile de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 325/2001 şi N.T.P.A. nr. 002/2002, privind condiţiile de evacuare a apelor uzate şi în mod corect a fost sancţionată cu plata penalităţilor în sumă de 1.339.707.600 lei.
Întrucât toate criticile formulate de recurentă sunt întemeiate Decizia atacată este nelegală şi drept urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica Decizia în sensul respingerii apelului declarat de SC A. SA Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A.R. Braşov, împotriva deciziei nr. 228 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2898/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2909/2005. Comercial → |
|---|
