ICCJ. Decizia nr. 2920/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2920/2005
Dosar nr. 3853/2001
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Deliberând asupra recursului de faţă
Reclamanta B.R.C.R. SA, C.B., sucursala Ialomiţa, a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor B.F., M.I. şi M.S., la plata sumelor de 37.000.000 lei credit nerambursat, 186.207.849 lei dobândă aferentă calculată la data introducerii acţiunii şi în continuare 57.948 lei pe zi dobândă calculată până la data achitării integrale a creditului cât şi 10.562.471 lei cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că pârâţii au garantat cu bunurile lor proprietate personală restituirea împrumutului de 37.000.000 lei acordat de bancă debitorului SC S.C. SNC Urziceni în baza contractului de credit din 19 iunie 1995.
Deoarece debitorul principal nu a restituit împrumutul, reclamanta l-a chemat în judecată şi prin sentinţa civilă nr. 378 din 26 mai 1997, acesta a fost obligat la plata creditului însă datoria nu a putut fi recuperată datorită stării de insolvabilitate a debitorului principal astfel că se solicită obligarea în solidar a pârâţilor invocându-se contractul de ipotecă încheiat cu aceştia.
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa civilă nr. 518 din 18 septembrie 2000 a admis excepţia prescripţiei invocate de pârâţi şi a respins acţiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că dreptul reclamantei de a solicita restituirea împrumutului de către giranţi a luat naştere la data de 30 decembrie 1996, faţă de care, formularea acţiunii la data de 26 iunie 2000 face ca dreptul la acţiune să fie prescris.
Apărarea reclamantei cu privire la întreruperea prescripţiei a fost înlăturată, deoarece prin sentinţa civilă nr. 378 din 26 mai 1997, s-a admis cererea reclamantei împotriva pârâtei SC S.C. SNC, debitorul principal, dar prin acea acţiune pârâţii din prezenta acţiune nu au fost chemaţi în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 16 lit. b) din decretul 167/1958 calculându-se greşit termenul de prescripţie, în realitate acesta împlinindu-se la data de 26 mai 2000, astfel că acţiunea promovată în martie 2000 este în termen.
Apelul a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 119 din 1 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind respins ca nefondat.
S-a reţinut că, în mod corect nu a fost luat în considerare dosarul 755/1997 al Tribunalului Ialomiţa, întrucât acea acţiune nu a fost îndreptată şi împotriva pârâţilor din prezenta acţiune iar termenul de prescripţie era împlinit având în vedere că acţiunea a fost înregistrată la 26 iunie 2000, iar termenul de prescripţie s-a îndeplinit la 30 decembrie 1999.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamantă care invocă motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că prescripţia a fost întreruptă faţă de sentinţa civilă nr. 2605 din 26 mai 1997 şi raportat la data introducerii acţiunii, 26 mai 2000, dreptul la acţiune nu este prescris.
Recurenta consideră că este greşită raportarea la data când a fost acordat creditul, respectiv 19 iunie 1995.
De asemenea, recurenta susţine că respingerea acţiunii faţă de giranţii ipotecari, prin sentinţa civilă nr. 475 din 19 iunie 1995 este fără relevanţă având în vedere că reclamanta a investit contractele de garanţie imobiliară şi a cerut punerea lor în executare la care intimaţii au formulat contestaţii şi opoziţii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 378 din 26 mai 1997 a Tribunalului Ialomiţa s-a admis acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei SC S.C. SNC Urziceni. În dosarul în care s-a pronunţat însă această sentinţă nu au fost chemaţi în judecată şi giranţii, instanţa neputându-se pronunţa şi cu privire la aceştia.
Dreptul la acţiune al reclamantei împotriva pârâţilor giranţi a curs nestingherit nefiind legat de acţiunea prin care aceasta s-a judecat cu alte părţi decât pârâţii giranţi.
Prin urmare nu se aplică dispoziţiile art. 16 din decretul 167/1958, iar dreptul la acţiune al reclamantei de a cere obligarea pârâţilor giranţi la plata sumei neachitate de debitorul principal este prescris aşa cum au reţinut instanţa de fond şi cea de apel.
Invocarea de către reclamanta recurentă a sentinţei civile nr. 2605 din 26 mai 1997 fără a se depune la nici o instanţă această sentinţă face imposibilă analizarea unei asemenea apărări.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, aceasta urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.B. SA, sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 119 din 1 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2927/2005. Comercial → |
|---|
