ICCJ. Decizia nr. 2926/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2926/2005
Dosar nr. 3349/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7771/2003 la Tribunalul Prahova, reclamanta SC B.I.L. SRL, a chemat-o în judecată pe pârâta SC D. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. societăţii pârâte din 22 aprilie 2003.
Prin sentinţa nr. 3673 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat în parte hotărârea A.G.E.A. din 22 aprilie 2003 a SC D. SA, cu privire la delegarea competenţelor adunării generale pentru administratorul societăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că nici una din atribuţiile delegate prin hotărâre acestuia nu se încadrează în dispoziţiile art. 144 din Legea nr. 31/1990, hotărârea încălcând şi prevederile art. 143 din aceeaşi lege, precum şi art. 115 din OUG nr. 28/2002, care reglementează posibilitatea administratorului de a încheia acte juridice de dobândire, înstrăinare, închiriere ori constituire în garanţie a unor bunuri din patrimoniul societăţii, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a A.G.A. şi, în nici un caz, printr-o informare ulterioară încheierii lor.
Prin Decizia nr. 89 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, reţinând în considerente că hotărârea pronunţată de tribunal este temeinică şi legală, întrucât, în speţă, s-a considerat nelegal că administratorul trebuie doar să informeze organul colectiv de conducere al societăţii.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că greşit s-a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A. din 22 aprilie 2003, deoarece aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Recurenta pârâtă arată astfel că delegarea aprobată nu a fost generală, pe o perioadă nedeterminată, ci determinată, cu posibilitatea aprecierii asupra oportunităţii încheierii actelor, precum şi consecinţelor pe care le implică pentru societate, împrejurare în care hotărârea adoptată a respectat dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, întrucât, în exercitarea atribuţiilor delegate, administratorul unic a primit aprobarea din partea A.G.E.A., nu doar a informat, aprobare care a fost dată prin votul acţionarilor prezenţi în proporţie de 52,79 % din capitalul social total, respectându-se astfel prevederile art. 143 din lege.
Mai arată şi că administratorii pot încheia actul, urmând ca acesta să fie supus ratificării A.G.A., întreprinse pentru care a primit aprobarea.
În concluzie, având în vedere motivele expuse, solicită admiterea recursului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Prin hotărârea A.G.E.A. din 22 aprilie 2003 a SC D. SA a fost delegată competenţa adunării generale către administratorul societăţii pentru stabilirea operativă şi în funcţie de necesităţi a fondului de investiţii pentru anul 2003, efectuarea investiţiilor prevăzute în programul pentru anii următori, participarea cu capital social la alte societăţi comerciale, contractarea de credite interne sau externe, pentru completarea finanţării şi constituirea garanţiilor necesare, precum şi dobândirea, înstrăinarea, încheierea, schimbarea sau constituirea în garanţie a unor active ale societăţii şi utilizarea în leasing imobiliar a unor active disponibile, reprezentând peste 20 % din totalul activelor disponibilizate în cursul anului 2003, adunarea generală urmând a fi informată cu privire la acţiunile întreprinse de administrator în acest sens.
Raportând însă atribuţiile delegate administratorului la dispoziţiile aplicabile din Legea nr. 31/1990 – republicată, se constată că nici una dintre acestea nu se regăsesc între cele menţionate de prevederile art. 113 lit. b), c), e), f) şi i), aşa încât să fie susceptibile de a fi delegate, încălcându-se astfel şi prevederile art. 114 din aceeaşi lege.
În egală măsură, se constată şi încălcarea prevederilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, cât şi cele ale art. 115 din OUG nr. 28/2002, deoarece conform hotărârii adoptate de SC D. SA, administratorul unic urma să încheie acte juridice de dobândire, înstrăinare, închiriere ori constituire în garanţie a unor bunuri din patrimoniul societăţii fără încuviinţarea prealabilă a A.G.E.A. ce trebuia să fie informată, doar ulterior, în legătură cu acţiunile întreprinse de administratorul unic, contrar dispoziţiilor legale în vigoare, incidente în speţă.
Nici susţinerea referitoare la numărul de voturi cu care a fost adoptată hotărârea nu poate fi primită în sensul de a conferi legalitate acesteia, întrucât legalitatea unei hotărâri nu poate fi dată decât de respectarea dispoziţiilor legale, ori, în cauză, dimpotrivă, acestea au fost încălcate, împrejurare în care se reţine că soluţia de anulare în parte a hotărârii A.G.E.A. din 22 aprilie 2003, privind delegarea competenţelor adunării generale pentru administratorul societăţii este corectă şi va fi menţinută, reţinându-se în acelaşi timp că recurenta pârâtă nu a exprimat nici un motiv de nelegalitate a acesteia, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., de natură să conducă la desfiinţarea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 89 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2921/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2938/2005. Comercial → |
|---|
