ICCJ. Decizia nr. 3014/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3014/2005
Dosar nr. 11195/2004
Şedinţa de la 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 februarie 2004, reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala PECO Caraş Severin a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.M. – AGENŢIA Timişoara, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala ARPECHIM Piteşti pentru a fi obligată la plata sumei de 3.720.800 lei reprezentând contravaloarea unor produse petroliere lipsă la destinaţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4585 din 28 mai 2004, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea reclamantei C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara a fost obligată să plătească suma de 3.620.800 lei cu titlu de pretenţii şi 364.283 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respinsă acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Hotărârea judecătoriei a rămas definitivă în baza deciziei nr. 747 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul societăţii reclamante.
Cu actul înregistrat la 29 noiembrie 2004, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat din oficiu excepţia de nelegalitate a soluţionării apelului de către curtea de apel în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia de nelegalitate a apelului soluţionat de Curtea de Apel se constată că hotărârea judecătoriei a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 18 din OUG nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce priveşte căilor de atac şi anume faptul că hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
În cauza de faţă, curtea de apel trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., în forma care era în vigoare la data înregistrării apelului (4 august 2004) şi să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs întrucât valoarea litigiului dedus judecăţii era sub un miliard lei, iar în conformitate cu textul citat, hotărârile date în primă instanţă pentru aceste litigii nu sunt supuse apelului.
Ca atare, în conformitate cu art. 304 pct. 3, combinat cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată Decizia instanţei de apel, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. S.A., sucursala TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 747 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea apelului declarat de pârâta C.F.R. M. S.A., sucursala TIMIŞOARA împotriva sentinţei nr. 4585 din 28 mai 2004 a Judecătoriei Ploieşti, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3012/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3015/2005. Comercial → |
|---|
