ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3040/2005
Dosar nr. 5703/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 octombrie 2002 la Tribunalul Bucureşti, cu modificările şi precizările ulterioare, reclamanta, SC C.I.T.C. SA Bucureşti, a chemat în judecată C.L.M. Bucureşti, C.G.M. Bucureşti şi M.B. – P.G., pentru obligarea la plata sumei de 13.061.173.382 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului încercat ca urmare a nerespectării de către pârâte a obligaţiilor asumate prin contractul de asociere din 23 ianuarie 1995.
În susţinerea cererii, reclamanta a invocat contractul de asociere, prin care SC C.I.T.C. SA, s-a obligat să termine execuţia lucrărilor de construcţii şi punerea în funcţiune a blocului cu destinaţia de locuinţe 1, ansamblul L.V. din Bucureşti, în scopul valorificării în comun prin vânzare sau închiriere.
Asigurarea racordului la reţeaua de energie electrică cădea în sarcina pârâtei conform contractului şi, prin neîndeplinirea acestei obligaţii, termenele de predare nu au fost respectate, s-au făcut cheltuieli suplimentare pentru a suplini lipsa de energie electrică cu grup electrogen, apartamentele nu au putut fi vândute nefiind finalizate, sau au fost vândute la un preţ inferior, astfel că, în final, a fost prejudiciată prin nerealizarea beneficiului vândut.
Prin sentinţa nr. 13859 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti a declarat competenţa soluţionării, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a), în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 13 din 19 ianuarie 2004 a respins acţiunea ca nefondată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că prin art. IX lit. a) din contractul de asociere, reclamanta s-a angajat să execute pe propria cheltuială racordurile, branşamentele şi reţelele edilitare aferente blocului, din punctele de racord asigurate de pârâtă. Ori, reţelele de utilităţi, inclusiv energie electrică erau amplasate la limita proprietăţii.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a depus dovezi privind pretenţiile de daune, iar expertiza contabilă judiciară dispusă de instanţă a concluzionat că nu există documente contabile de înregistrare în evidenţă a cheltuielilor, suma pretinsă fiind calculată ipotetic.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 3041 şi următorii C. proc. civ., cerând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, spre a se administra noi probatorii, pentru următoarele motive:
- nelegal, instanţa a respins la 12 ianuarie 2004 cererea de acordarea a unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de suplimentul de expertiză şi răspunsul expertizei contabile la obiecţiuni, depus la 6 ianuarie 2004 şi pentru depunerea de noi înscrisuri;
- greşit se reţine îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei contractuale; art. IX lit. a), de a asigura punctele de racord la limita proprietăţii. Cere să se reţină că din documentele justificative anexă la recurs, rezultă că reclamanta a executat lucrările de racordare branşamente ce reveneau în sarcina pârâtei;
- instanţa a înlăturat nemotivat expertiza contabilă extrajudiciară, efectuată în alt dosar, care reţine încălcarea obligaţiilor de către pârâtă;
- expertiza şi suplimentul de expertiză judiciară dispus de instanţă nu a verificat evidenţele contabile ale reclamantei, expertul nu s-a deplasat la sediul acesteia şi nu a convocat părţile;
Prin încheierea din 9 noiembrie 2004, instanţa a dispus introducerea în cauză a SC C. SA Bucureşti, pentru substituirea recurentei reclamante, ca urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase, intervenit la 18 mai 2004 între SC C.I.T.C. SA Bucureşti, în calitate de cedent şi SC C. SA Bucureşti, în calitate de cesionar, privind toate drepturile în calitate de reclamantă în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială nr. 66/2003, privind contractul de asociere.
În soluţionarea recursului, având în vedere actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Cererea reclamantei pentru plata sumei de 13.061.173.382 lei, beneficiu nerealizat din contractul de asociere cu pârâta C.L.M. Bucureşti – P.G., se întemeiază pe nerespectarea de către pârâtă a art. IX lit. a) din contract, respectiv neasigurarea punctelor de racord pentru reţele edilitare, energie electrică.
Faţă de lipsa de probatorii anexă la acţiune, instanţa întemeiat a dispus efectuarea unei expertize contabile şi nu a avut în vedere expertiza extrajudiciară, cu obiectivul principal de a stabili profitul nerealizat de către reclamantă, datorită nerespectării termenelor de execuţie şi neasigurării racordurilor la utilităţi conform art. IX lit. a) din contractul de asociere.
Părţile au fost convocate la data de 19 mai 2003 de către expert, dată la care, conform procesului verbal încheiat s-a prezentat din partea reclamantei de D.N., director tehnic care a pus la dispoziţia expertizei un număr de 11 documente. Ca urmare este fără temei susţinerea recurentei în sensul neconvocării pentru expertiză şi neluarea în considerare a documentaţiei părţilor.
Expertiza, urmare verificărilor efectuate a concluzionat că reclamanta nu a justificat cu documente certe pretenţiile pentru suma pretinsă prin acţiune, nefiind prezentate veniturile şi cheltuielile investiţiei, din care să rezulte profitul asocierii, astfel că pretenţia se întemeiază pe calcule ipotetice.
În adevăr, se reţine că anexă la acţiune şi la recurs, reclamanta nu a depus probe din care să rezulte culpa pârâtei în nerespectarea obligaţiilor contractuale şi nici măcar un calcul al daunelor pretinse şi acte doveditoare, astfel că, întemeiat instanţa de fond a reţinut, conform şi cu concluziile expertizei, că pretenţiile nu sunt dovedite.
Rămân simple afirmaţii susţinerile reclamantei privind neasigurarea de către pârâtă a punctelor de racord.
Recurenta susţine că a executat lucrările de branşament, ce reveneau pârâtei, dar nu depune dovezi în acest sens.
Sunt fără temei şi criticile recurentei în sensul neverificării documentaţiei contabile de către expert, întrucât nu s-a făcut dovada prezentării acestei documentaţii.
La convocarea din 19 mai 2003, reprezentantul reclamantei, D.N. prezintă, la dispoziţia expertizei un număr de 11 documente, cu menţionarea acestora, şi care au fost analizate de expert, iar expertiza reţine lipsa documentelor contabile.
În ce priveşte suplimentul şi răspunsul la obiecţiunile reclamatei se reţine că au fost depuse la dosar la 6 ianuarie 2004, iar în şedinţa de judecată din 12 ianuarie 2004, instanţa a respins cererea reclamantei pentru refacerea raportului de expertiză, cauza a fost dezbătută în fond, iar pentru termenul de pronunţare din 19 ianuarie 2004, reclamanta a depus concluzii scrise, astfel că nu se poate reţine susţinerea recurentei în sensul că nu a luat cunoştinţă de răspunsul expertului la obiecţiuni.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti, succesoare a SC C.I.T.C. SA Bucureşti prin lichidator SC C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 13 din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3039/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3043/2005. Comercial → |
|---|
