ICCJ. Decizia nr. 3005/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3005/2005
Dosar nr. 9877/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamantul C.L.M. Cluj Napoca, a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.T. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 42.667.069 lei, reprezentând rata inflaţiei la cota de asociere, contravaloare produse specifice şi majorări de întârziere.
Tribunalul Cluj prin sentinţa nr. 2017 din 6 noiembrie 2000 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 42.669.069 lei, reprezentând cotă de asociere actualizată şi 11.044.119 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul din 22 mai 1998 de a achita cota de asociere la termen. A mai reţinut că părţile au stipulat şi o clauză penală pentru situaţia în care termenele de plată nu sunt respectate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.T. SA Zalău, iar după parcurgerea acestei căi de atac şi casarea deciziei pronunţată într-un alt ciclu procesual, Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 399 din 30 iunie 2004 a admis apelul, a modificat în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 36.908.276 lei compusă din diferenţă plată cotă de asociere, majorări de întârziere şi indexare la cota de asociere.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel a completat probatoriile cu o expertiză care a determinat suma de plată, actualizarea acesteia conform indicelui de inflaţie şi a calculat şi penalităţile de întârziere conform clauzei din contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (6), (9) şi (10) C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., recurenta a susţinut că la fond s-a solicitat suma de 11.044.119 lei majorări de întârziere iar instanţa a obligat-o la 19.468.384 lei, mai mult cu 8.424.265 lei, astfel că s-a încălcat un principiu de bază al dreptului prin faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
A doua critică priveşte neexaminarea obiecţiunilor la raportul de expertiză prin care s-a învederat faptul că expertul nu i-a luat în considerare actele sale contabile.
În baza acestor obiecţiuni, recurenta a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În fine, prin cea de-a treia critică s-a susţinut că instanţa a greşit întrucât a acordat două categorii de majorări care au fost calculate de fapt la acelaşi debit care era de 17.440.247 lei, iar instanţa a acordat 7.542.907 lei majorări la diferenţa de plată şi 11.925.477 lei majorări la cota de asociere.
Recursul este nefondat.
Articolul 304 alin. (6) C. proc. civ., stabileşte că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv pe care de altfel l-a susţinut recurenta atunci când a apreciat că suma acordată drept penalităţi este mai mare decât suma pe care a solicitat-o intimata.
Coroborând expertiza cu probele aflate la filele de fond se poate observa că prin acţiunea introductivă s-a solicitat suma de 42.667.069 lei, iar suma totală acordată în urma expertizei administrate ca probă în apel, a fost de 36.908.631 lei.
Prin urmare, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut faţă de cererea introductivă. Textul articolului citat de recurentă nu poate fi interpretat decât în raport de obiectul cererii şi nu în raport cu fiecare capăt de cerere, cu atât mai mult cu cât în cazul penalităţilor acestea curg pro rata temporis până la plată, iar în speţă s-a extins perioada de majorări până la 1 septembrie 2000, faţă de acţiunea introductivă, această extindere fiind posibilă, în conformitate cu art. 294 alin. (2) C. proc. civ. Din tabelul de la apel, rezultă că penalităţile privesc atât cota de asociere plus inflaţia achitată cât şi suma rămasă de plată pentru care penalităţile au curs şi după data achitării sumei de 102.020.771 lei stabilită de expertiză. Aşadar, critica este nefondată.
Prin cea de-a doua critică, deşi se invocă art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta nu a precizat care este textul de lege încălcat. Punctul 9 din art. 304 C. proc. civ., stabileşte că hotărârea poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Aşa cum rezultă din motivarea punctului 2 din motive, recurenta s-a referit la obiecţiunile la raportul de expertiză pe care le-a depus după două termene, conform celor consemnate în încheierea din 23 iunie 2004.
Potrivit art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expertiza contrarie poate fi cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Din aceeaşi încheiere rezultă că instanţa nu a considerat necesar să se răspundă la obiecţiuni, întregirea expertizei cu aceste răspunsuri fiind necesară potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., numai dacă instanţa nu este lămurită de expertiza făcută. Cel mult critica analizată se putea încadra în prevederile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., dacă se demonstra că proba respectivă era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ori, aşa cum s-a arătat deja, instanţa s-a pronunţat asupra acestor obiecţiuni.
Ultima critică priveşte acelaşi motiv de la pct. 1 din recurs care a fost analizat mai sus, aşa încât urmează, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.T. SA Zalău, împotriva deciziei nr. 399 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3004/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3006/2005. Comercial → |
|---|
