ICCJ. Decizia nr. 3006/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3006/2005
Dosar nr. 10054/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 ianuarie 2004, reclamanta SC A. SRL cu sediul în municipiul Suceava a solicitat ca în contradictoriu cu Primăria municipiului Suceava să se constate calitatea sa de proprietar asupra imobilului situat în municipiul Suceava, cumpărat de la pârâtă cu suma de 55.000.000 lei şi achitată cu factura nr. 6058091 din 29 septembrie 2000.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 553 din 26 martie 2004, a respins acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 126 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut în considerentele deciziei că acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă, reclamanta are la îndemână calea unei acţiuni în realizare, înlăuntrul căreia îşi poate valorifica dreptul de proprietate pretins.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că între părţi s-a realizat o înţelegere privind compensarea debitelor reciproce, respectiv a sumei de 55.000.000 lei preţul neachitat al imobilului cumpărat de la intimată şi suma de 58.211.968 lei pe care aceasta o datora la rândul său reprezentând contravaloarea lucrării „Instalaţii automatizare măsură debite şi nivele" executată de recurentă în vederea îmbunătăţirii sistemului de distribuţie a apei din sursa Berchiseşti.
S-a susţinut că primăria nu şi-a executat obligaţiile asumate prin înţelegerea dintre părţi şi a refuzat compensarea debitelor acceptată iniţial.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente, iar conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Rezultă deci că dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., reglementează acţiunea în realizarea dreptului, iar prevederile art. 111 pe cea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
În speţă, reclamanta şi-a formulat cererea de chemare în judecată a pârâtei ca o acţiune în constatare şi nu una în realizare, aşa încât în mod corect ambele instanţe, au reţinut că este inadmisibilă.
Faţă de caracterul subsidiar al acţiunii în constatare reglementată de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., reclamanta în măsura în care se consideră proprietara imobilului din litigiu, poate să promoveze o acţiune în realizarea dreptului pretins, în care să invoce şi apărările privind plata preţului acestuia.
Pentru toate aceste considerente, se constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 126 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3005/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3008/2005. Comercial → |
|---|
