ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2970/2005
Dosar nr. 8554/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 12688/2003 reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA şi SC U. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige prima pârâtă la executarea obligaţiei prevăzută în clauza 8.7 lit. c) 1 asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 14 aprilie 2000, în sensul de a determina plata de către pârâta SC U. SA, către A.P.A.P.S. a sumei de 5.335.800.000 lei, cu titlu de fonduri de restructurare acordate în baza Legii 58/1991, la plata de daune interese cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 14289 din 13 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12688/2003, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că pârâta SC C. SA, în calitate de cumpărător al acţiunilor societăţii privatizate-pârâte SC U. SA a întreprins demersuri şi a solicitat societăţii privatizate să plătească reclamantei sumele datorate cu titlu de fonduri de recuperare, astfel că pârâta cumpărătoare şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin clauza 8.7 lit. c), aceea de a determina societatea privatizată să-şi achite obligaţiile faţă de reclamanta A.P.A.P.S.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. 181 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 235/2004, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta SC C. SA, în calitate de cumpărător al acţiunilor societăţii privatizate SC U. SA a dovedit că a întreprins demersuri şi a solicitat societăţii privatizate să plătească apelantei reclamante sumele datorate, cu titlu de fonduri de restructurare.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut recurenta prin motivele de recurs invocate că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în mod greşit că obligaţia asumată de pârâta SC C. SA, prin clauza contractuală nr. 8.7 lit. c), este o obligaţie de diligenţă.
În realitate, susţine recurenta, obligaţia respectivă este o obligaţie de rezultat şi anume determinarea societăţii privatizate, pârâta SC U. SA să plătească sumele datorate către recurentă reprezentând fonduri de restructurare.
Precizează recurenta că o modalitate concretă prin care pârâta SC C. SA putea să-şi îndeplinească obligaţia asumată era ca în calitate de acţionar majoritar să convoace A.G.O.A., având ca punct pe ordinea de zi aprobarea plăţii către A.V.A.S. a fondurilor de restructurare.
A solicitat recurenta, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată de recurenta-reclamantă.
Criticile formulate nu sunt fondate.
În mod corect atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat că obligaţia asumată de intimata-pârâtă SC C. SA, prin clauza 8.7 lit. c) este o obligaţie de diligenţe şi nu de rezultat.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta SC C. SA şi-a îndeplinit obligaţia asumată făcând toate diligenţele necesare pentru a determina societatea privatizată-pârâtă SC U. SA să achite reclamantei-recurente sumele datorate.
De menţionat că soluţia propusă de recurenta-reclamantă privind convocarea A.G.O.A., având ca punct pe ordinea de zi aprobarea de către A.V.A.S. a sumelor reprezentând fondurile de restructurare, datorate de pârâta SC U. SA excede prevederilor contractuale.
Faţă de considerentele mai sus menţionate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii recurate şi în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. Bucureşti, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 181 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2966/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2999/2005. Comercial → |
|---|
