ICCJ. Decizia nr. 3084/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.3084/2005

Dosar nr. 2003/2004

Şedinţa publică din 25 mai 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3285/ C din 16 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acţiunea având ca obiect plată nedatorată formulată de reclamanta SC S. SA Baia Mare, împotriva pârâtei SC G. SA Mediaş.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut proba susţinerilor sale conform art. 1169 C. civ.

Împotriva sentinţei civile nr. 3285/C/2003 a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru aprecierea greşită a probelor.

Prin Decizia civilă nr. 39/ A din 20 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, apelul a fost respins, ca nefondat.

S-a reţinut că probele administrate relevă faptul că reclamanta a plătit pârâtei atât factura fiscală din 24 februarie 2000, reprezentând cantitatea de 690 mp geam tras în valoare de 30.363.484 lei cât şi factura din 22 iunie 1998, care se află în posesia sa, cu o singură filă C.E.C., în mod voluntar, ceea ce confirmă susţinerile pârâtei potrivit cărora reclamanta a preluat şi datoria de 12.374.352,82 lei de la SC M. SA Sighetul Marmaţiei şi a făcut o plată în contul acestei datorii, nefiind întrunite condiţiile art. 992 C. civ.

Reclamanta a formulat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în fapt că instanţa de apel a apreciat eronat faptul că între cele două facturi există legătură şi că plata prin C.E.C. s-a făcut voluntar, în realitate reclamanta fiind în eroare asupra conţinutului obligaţiilor şi nedatorând decât contravaloarea facturii.

Curtea, din oficiu, a invocat excepţia de nulitate a recursului.

Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., punctele 1-10.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică, alin. (3) din textul sus evocat precizând că, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele, prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a motivat în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ., dar, din dezvoltarea acestora rezultă că, în realitate, această critică netemeinicia hotărârii datorată greşitei interpretări a probelor administrate, motive care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în prezent abrogate şi nu art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., care se referă la situaţia când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a leşii şi la nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi hotărât pare, aspecte cu privire la care recurenta reclamantă nu a făcut nici o referire.

Aşa fiind, în lipsa întemeierii în fapt şi în drept a recursului pe unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., ca o condiţie neapărat necesară pentru ca instanţa de recurs să-şi poată exercita controlul, dar fiind caracterul nedevolutiv al acesteia care rezultă din interpretarea acestui text, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamanta SC S. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 39/ A din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3084/2005. Comercial