ICCJ. Decizia nr. 3087/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3087/2005
Dosar nr. 8804/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Mureş la data de 13 martie 2003, înregistrată la nr. 2221/2003, ulterior precizată, reclamanta, F. Mureş a solicitat în numele C.c. Gorneşti şi în contradictoriu cu pârâtele, SC G. SRL şi C.R. Târgu-Mureş să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 765/1999, intervenit între C.c. Gorneşti şi C.R. Târgu-Mureş, în calitate de vânzătoare şi SC G. SRL, în calitate de cumpărătoare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pârâta SC G. a formulat cerere reconvenţională îndreptată împotriva C.C. Gorneşti, reprezentată de F. Mureş şi a numitelor V.V., C.R. şi F.N., prin care a solicitat ca reclamanta-pârâtă reconvenţională să fie obligată să-i plătească suma de 61.295.400 lei, reprezentând despăgubiri, suma de 6.321.599 lei, reprezentând contravaloarea chiriei încasată fără temei şi cheltuieli de judecată.
Pârâta C.C. Târgu-Mureş a invocat prin întâmpinarea formulată, excepţia lipsei interesului şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei.
C.C. Gorneşti, reprezentată prin V.V. în calitate de preşedinte, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interes propriu, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 765 din 13 aprilie 1999, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 2846, pronunţată la data de 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 2221/2003, a respins excepţiile lipsei interesului şi lipsei capacităţii procesuale a reclamantei invocate de pârâta C.R. Târgu-Mureş; a respins acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvenţională; a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenţie în interes propriu şi după compensarea cheltuielilor de judecată a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.000.000 lei, cu acest titlu.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că interesul C.C. Gorneşti în promovarea acţiunii îl constituie clarificarea situaţiei juridice a imobilului ce s-a aflat în proprietatea sa, interes preluat şi de către F. prin efectul legii ca şi reprezentarea sa în justiţie, conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 109/1996; că actul juridic în litigiu, a fost încheiat în condiţiile legii cu îndeplinirea tuturor condiţiilor de validitate prevăzute de art. 948-969 C. civ. şi de formă; că acţiunea reconvenţională a încălcat prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., prin introducerea altor persoane în cauză iar, faţă de obiectul său patrimonial şi inexistenţa unei „alte" concilieri, în speţă, a încălcat, de asemenea, şi procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. şi că intervenienta nu a îndeplinit obligaţia de a timbra cererea sa, conform cerinţelor art. 10 din Legea nr. 146/1997.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, vizând, exclusiv, soluţionarea dată acţiunii principale, a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 70, pronunţată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 32/2004.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a avut în vedere probele administrate în cauză, referitoare la acordul C.C. Gorneşti şi F. de a vinde imobilul identificat în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 765 din 13 aprilie 1999 şi a apreciat că nu era necesară o procură specială autentică pentru ca N.C. să semneze acest contract, întrucât la data autentificării aceasta era contabila şefă a cooperativei.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă invocând în susţinerea acestei cereri motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că, în lipsa consimţământului C.C. Gorneşti de a vinde imobilul ce constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 13 aprilie 1999, hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la necesitatea existenţei unui consimţământ valabil la încheierea unei convenţii şi a prevederilor art. 58 din Legea nr. 36/1995, în lipsa unei procuri speciale autentice dată de menţionata cooperativă numitei N.C., care a participat la încheierea contractului în forma autentică.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele, SC G. SRL şi F.N. au solicitat respingerea recursului şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a hotărârii atacate, iar intimatele V.V. şi K.R. au solicitat admiterea acestei cereri, iar ulterior, intimata F.N. a arătat, prin petiţia depusă la dosar la data de 23 mai 2005, că solicită admiterea recursului, contrar concluziilor, greşit formulate, prin întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că înscrisurile administrate în probaţiune, respectiv procesul verbal din 12 decembrie 1999; adresa din 20 decembrie 1998 şi contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 22 decembrie 1998 relevă că, respectând cerinţele art. 48 lit. g) din Legea nr. 109/1996, modificată, potrivit cărora C.A. al C.C. are atribuţia de a hotărî asupra dobândirii sau înstrăinării bunurilor, membrii C.A. al C.C. Gorneşti, în unanimitate şi F., şi-au exprimat acordul pentru vânzarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la 13 aprilie 1999, bine determinat, asemeni preţului, în evocatele înscrisuri, aşa încât, în mod corect, instanţele fondului au reţinut ca fiind îndeplinite, în speţă, condiţia existenţei consimţământului valabil al sus numitei vânzătoare, astfel cum este prevăzută de art. 948 C. civ.
Având în vedere că participarea contabilei şefe N.C. la întocmirea, în formă autentică, a contractului în litigiu şi semnarea de către aceasta a sus arătatului act juridic, conform hotărârii C.A. al C.C. Gorneşti, evidenţiată prin procesul verbal nr. 40 din 12 decembrie 1998, alături de V.V., preşedintele menţionatei cooperative, în calitate de reprezentanţi ai acestei entităţi, cu aplicarea sigiliului său, rezultă că prevederile art. 58 din Legea nr. 36/1995, nu sunt incidente în speţă iar critica, invocată în susţinerea pretinsei lor încălcări, este irelevantă pentru condiţiile de formă ce se cer îndeplinite de către convenţia dedusă judecăţii.
Aşa fiind, constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Reţinând culpa procesuală a recurentei şi văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei SC G. SRL, la cererea acesteia, suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. Mureş, împotriva deciziei nr. 70/ A din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC G. SRL Reghin suma de 20.000.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3088/2005. Comercial → |
|---|
