ICCJ. Decizia nr. 3091/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3091/2005
Dosar nr. 8892/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13398, pronunţată de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 21622/2002, s-a admis, în parte, acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.L.B., împotriva pârâtei SC S.P.C. SRL, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 95.767.009 lei, reprezentând despăgubiri, respingând capetele de cerere din acţiunea principală privind plata sumei de 5.871.863 lei, reprezentând valoare cote de întreţinere şi rezilierea contractului de asociere în participaţiune, ca neîntemeiată precum şi cererea reconvenţională formulată de SC S.P.C. SRL.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, referitor la acţiunea principală, că între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune din 1 septembrie 1997, privind amenajarea şi exploatarea apartamentului nr. 65 pe o perioadă de 5 ani dar înainte de ajungerea la termen a avut loc o nouă manifestare de voinţă a părţilor în sensul revocării respectivului contract potrivit art. 969 alin. (2) C. proc. civ. şi încheierii unui nou contract la 14 ianuarie 2000, a fost menţinută obligarea pârâtei – reclamante reconvenţionale de a achita o contribuţie lunară de 150 dolari S.U.A. la cursul din ziua plăţii, cu titlu de chirie, până cel târziu în a 5-a zi a lunii pentru luna precedentă sub sancţiunea unor majorări de întârziere de 0,4% pe zi, dar obligaţia de plată a cotelor de întreţinere stabilite de administraţia blocului, că pârâta şi-a executat, parţial, obligaţiile de plată, a amenajat spaţiul cu consecinţa compensării chiriei de limita valorii lucrărilor efectuate, conform obligaţiilor asumate prin contractul de asociere în participaţiune şi că probele administrate în susţinerea cererii reconvenţională nu relevă că pârâta reconvenţională ar fi săvârşit fapta continuă probată de reclamanta reconvenţională de a-i fi blocat accesul în imobil în perioada 2001-2002.
Reclamanta-pârâtă reconvenţională a formulat apel împotriva menţionatei sentinţe, iar pârâta-reclamantă reconvenţională atât împotriva acestei hotărâri şi împotriva încheierii pronunţată la data de 25 februarie 2003, prin care s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii principale pe care această parte a invocat-o.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 122, pronunţată la data de 1 aprilie 2004, în dosarul nr. 51/2004 a admis apelul reclamantei A.L.B. şi a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei şi suma de 9.391.021 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată menţinând celelalte dispoziţii ale acestei hotărâri şi a respins, ca nefondat, apelul pârâtei-reclamante reconvenţionale SC S.P.C. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în principal că, în mod greşit, instanţa de fond nu a acordat reclamantei, la cererea sa expresă, cheltuielile de judecată în cuantum de 9.391.021 lei pe care aceasta le-a dovedit şi că „a dat o justă soluţionare" excepţiei prematurităţii acţiunii principale, întrucât confirmarea de primire a convocării la conciliere, pe cale poştală, constituie potrivit art. 7201 alin. (2) mijloc de comunicare fiind lipsite de relevanţă lipsa ştampilei sau arătarea numelui sau calităţii primitorului, apreciind, legală şi temeinică, soluţionarea pe fond, a cererii principale astfel cum a fost precizată la data de 30 septembrie 2003, precizare neconcretizată în fond şi nesocotivă în apel, faţă de clauzele privind obligarea la plată a contribuţiei lunare de către pârâtă, neîndeplinite în totalitate şi a penalităţilor ca şi a cererii reconvenţionale întrucât din analiza probelor administrate nu rezultă îndeplinirea, continuă, a accesului reclamantei reconvenţionale, în imobil.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, apelanta pârâtă – reclamantă reconvenţională, SC S.P.C. SRL a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a criticat soluţionarea dată de instanţa de apel excepţiei de prematuritate, acţiunii principale astfel cum a fost prevăzute şi cererii reconvenţionale apreciază ca fiind nelegală, arătându-se în mod concret că, s-a interpretat şi aplicat, greşit, art. 720 alin. (2), fără a se indica însă că în lipsa ştampilei societăţii SC S.P.C. SRL, numelui primitorului trimiterii poştale şi altor elemente de identificare a acestuia, dispoziţiile legale încălcate, greşit interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel în examinarea legalităţii hotărârii pe fond, privind cererea principală precizată şi cererea reconvenţională.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare respingerea recursului, apreciind, neîntemeiate, criticile aduse deciziei atacate.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., indică, cu claritate, partea care trebuie să ia iniţiativa concilierii directe şi modalităţile de comunicare a pretenţiilor acesteia către partea adversă, menite să asigure trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, aşa încât, prin transmiterea notificării pentru conciliere directă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză, s-au îndeplinit cerinţele acestui text legal, cum, corect, a reţinut instanţa de apel, aspectele evocate în susţinerea criticii încălcării lui excedând reglementării statuată de legiuitor prin acesta.
Cum recurenta nu a dezvoltat, conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica, generică, a nelegalităţii modului de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, pe fond şi cum afirmaţiile şi apărările de fond, expuse în soluţionarea acestei critici, nu întrunesc cerinţele evocatelor dispoziţii legale, se constată că aceasta, nu poate face obiectul controlului instanţei de casaţie.
Aşa fiind, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţată în apel.
Reţinând culpa procesuală a recurentei, Curtea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei suma de 9.520.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 122 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante A.L.B. Bucureşti, suma de 9.520.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3092/2005. Comercial → |
|---|
