ICCJ. Decizia nr. 3093/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3093/2005
Dosar nr. 9221/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Timişoara la 21 octombrie 2003, reclamanta SC B. SRL Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA Bucureşti a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 567.000.000 lei actualizată cu data inflaţiei la data punerii în executare reprezentând prejudiciu cauzat societăţii reclamante ca urmare spargerii unităţii SC B. SRL Timişoara.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 111 din 13 ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 570.000.000 lei reprezentând indemnizaţii de asigurare şi suma de 108.550.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinând în esenţă că pârâta, societatea de asigurare avea obligaţia, potrivit clauzelor contractului de asigurare Poliţă privind asigurarea, de incendiu şi alte calamităţi şi a condiţiilor de asigurare ce guvernează raporturile dintre părţi [(art. 6.3 lit. d)] să-l despăgubească pe asigurat pentru pagubele materiale cauzate de furtul prin efracţie al bunurilor asigurate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC G.A. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a apreciat în mod greşit clauzele contractuale, probele administrate în cauză şi susţinerea părţilor.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 132 din 5 mai 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată aferente.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut în cauză, că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a furniza corect toate datele cerute de cererea chestionar cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc, că după producerea evenimentului asigurat pârâta a constatat că societatea asigurată nu era proprietara tuturor bunurilor, astfel că reclamanta nu a respectat condiţiile de asigurare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. SRL Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurenta – reclamantă vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- în mod greşit instanţa de apel a considerat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10.5 lit. c) din contractul de asigurare.
- hotărârea atacată a fost pronunţată cu neluarea în seamă a acordului părţilor pentru asigurarea tuturor bunurilor amplasate la sediul intimatei.
- din probatoriul administrat nu reiese de ce proprietarul şi numai proprietarul unor bunuri le poate asigura pentru bunuri şi calamităţi, atât timp cât acest interes există şi din partea unui detentor.
- hotărârea recurată a fost pronunţată fără a se ţine seama că pârâta a fost de acord să plătească reclamatei suma de 61.000.000 lei reprezintă despăgubiri aferente bunurilor proprietatea reclamantei, efectuând prin O.P. 158 din 9 noiembrie 2004 o plată parţială în sumă de 28.093.000 lei.
- curtea, analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1.3. din condiţiile generale de asigurare, dacă interesul asigurat este diferit de dreptul de proprietate, contractul va trebui să declare acest lucru în scris, înainte de încheierea asigurării.
Potrivit art. 10.1 din numita convenţie, asiguratul are obligaţia de a furniza a corect toate informaţiile şi datele cerute de cererea chestionar cu privire la împrejurările esenţiale de risc, în caz contrar fiind aplicabile dispoziţiile art. 105 din convenţie.
În raport de mai sus invocatele clauze convenite de părţi şi reglementate de condiţiile generale de asigurare privind Poliţa de asigurare de incendii şi calamităţi, având în vedere şi celelalte lucrări ale cauzei şi probe administrate instanţa de apel a reţinut în mod legal şi temeinic nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei de a furniza asiguratului informaţii complete cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc.
În consecinţă, instanţa a apreciat în mod corect că în cauză devin aplicabile prevederile art. 10.5 lit. c) din contractul de asigurare , care conferă asigurătorului dreptul să refuze plata despăgubirii, sancţionând astfel neîndeplinirea cumulativă a celor două condiţii la care au făcut referire mai sus.
Critica pe care o aduce recurenta cu privire la faptul că din probatoriul administrat nu reiese de ce numai proprietarul şi nu şi detentorul precar ar avea interes în asigurarea bunurilor excede convenţiei părţilor care stabilieşte fără echivoc condiţiile de asigurare, neputând face obiectul unei analize.
De asemenea, faptul că asigurătorul a achitat asiguratului o parte din suma datorată, în opinia recurentei, cu titlu de despăgubiri pentru bunurile asiguratului, nu este de natură să înlăture caracterul legal şi temeinic al deciziei atacate, aceasta fiind o opţiune a asiguratorului.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 132 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3092/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3095/2005. Comercial → |
|---|
