ICCJ. Decizia nr. 3100/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3100/2005
Dosar nr. 363/2005
Şedinţa de la 25 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2003, reclamanta A.Ţ.A. SA, a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor C.L.A., R.A.D.M. Arad şi A.P.L., la plata sumei de 293.347.521 lei cu titlu de despăgubiri civile şi la 123.544.094 lei, reprezentând dobândă legală.
Prin sentinţa civilă nr. 1637 din 31 martie 2004, pronunţată de Judecătoria Arad a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului C.L.A., pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a A.P.L. Arad, pe fond, luând act de renunţarea la judecată împotriva pârâtei R.A.D.M. Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a criticat hotărârea primei instanţe, cu motivarea că temeiul de drept care a stat la baza pronunţării soluţiei de respingere nu corespunde situaţiei de fapt astfel cum a rezultat din procesul verbal întocmit de poliţia Arad la data evenimentului, cauza producerii accidentului rutier fiind nefuncţionarea semaforului aflat pe drumul cu prioritate şi nu nerespectarea semnificaţiilor indicatorului de reglementare a priorităţii.
Astfel, autoturismul aflat pe drumul cu prioritate şi-a continuat drumul intrând în coliziune cu autoturismul care rula pe drumul perpendicular, unde semaforul indica verde.
În astfel de împrejurări, s-a susţinut că nu sunt incidente prevederile art. 11 din decretul nr. 328/1977, în vigoare la data producerii accidentului, nici unul din conducătorii auto nefiind găsiţi vinovaţi de producerea accidentului, poliţia Arad stabilind drept cauză a producerii accidentului nefuncţionarea semaforului pe drumul cu prioritate, încât soluţia legală şi temeinică este aceea de obligare în solidar a pârâtelor la plata despăgubirilor civile.
Prin Decizia civilă nr. 245 din 6 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, apelul a fost admis, iar sentinţa schimbată în sensul că pârâtul C.L.A. a fost obligat la plata despăgubirilor, iar faţă de A.P.L. Arad acţiunea a fost respinsă, menţinându-se restul dispoziţiilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt greşită deoarece, cauza accidentului conform procesului verbal de constatare este funcţionarea defectuoasă a semafoarelor aflate în intersecţie şi calitate procesuală pasivă în cauză are pârâtul I C.L.A., pârâta II A.P.L. fiind doar un departament local cu atribuţii în organizarea circulaţiei rutiere care se află în subordinea pârâtului I, fără a avea însă patrimoniu propriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta şi pârâtul C.L.A.
Pârâtul C.L.A. a invocat nelegalitatea hotărârii, deoarece reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., neîndeplinind procedura concilierii prealabile faţă de acesta, iar faţă de intimatul – pârât A.P.L. Arad este viciată prin lipsa procesului verbal de conciliere.
De asemenea, instanţa de apel a dat o rezolvare greşită excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, raportat la dispoziţiile OUG nr. 195/2001, respectiv H.C.L.M. nr. 209/2003 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al pârâtei II din care rezultă că aceasta din urmă este o persoană juridică de drept public şi vizează interesul local al Municipiului Arad, iar mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi orice alte dispozitive speciale de acest fel se execută, se instalează şi se întreţin prin grija administratorului drumului public, în speţă, pârâta II.
Pe fond, a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a pus temei pe constatările procesului verbal încheiat de organul de poliţie, care este inform neconţinând nici o rezoluţiune şi nici nu îi este opozabil, la constatare nefiind convocat şi reprezentantul celui care administrează drumul, iar culpa aparţine, conform art. 54 din OUG nr. 195/2001, conducătorilor auto care au obligaţia să respecte indicatoarele de circulaţie existente în intersecţie în cazul unei eventuale nefuncţionări a semafoarelor.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanta a criticat hotărârea pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel acordând cheltuieli de judecată doar în apel, deşi prin admiterea acestuia şi schimbarea soluţiei pronunţată de către instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii trebuiau acordate şi cheltuielile de judecată ocazionate cu soluţionarea fondului.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul pârâtului este nefondat, iar recursul reclamantei este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
La fond, s-a invocat de către pârâţi inadmisibilitatea acţiunii raportat la dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţia la care au renunţat încât, instanţa nu a mai analizat-o, recurentul pârât reiterând-o în recurs.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că s-a îndeplinit, lipsa procesului verbal de conciliere neechivalând cu o viciere, acţiunea fiind introdusă după 30 de zile de la primirea convocării de către pârâţi.
Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a C.L.A. se constată că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primării, ca autorităţi executive, iar decretul nr. 328/1966 (în vigoare la momentul producerii accidentului) stabileşte la art. 10 că mijloacele de semnalizare rutieră precum şi orice alte dispozitive sau lucrări care servesc la semnalizarea pe drumurile publice, se execută şi se întreţin de organele de stat care potrivit legii, administrează drumurile publice dispoziţii care se regăsesc şi în OUG nr. 195/2001 ori, accidentul rutier s-a produs în oraşul Arad, iar administrarea acestor drumuri de interes local se face de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora, conform art. 22 din OG nr. 43/1997 republicată, atribuţie stabilită şi de art. 38 alin. (2) lit. f) şi l din Legea nr. 215/2001.
Pe de altă parte, potrivit H.C.L.M. Arad nr. 124/2001 şi a H.C.L.M. nr. 209/2003, prin care s-a aprobat modificarea şi completarea regulamentului de funcţionare a A.P.L., rezultă că acesta are personalitate juridică şi este organizat sub autoritatea C.L.A., având atribuţii în domeniu, dar aceasta nu exclude lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului pârât în raport de textele de lege sus evocate şi avute în vedere şi de către instanţa de apel, iar schimbarea hotărârii şi antrenarea răspunderii solidare nu poate avea loc în lipsa recursului reclamantei sub acest aspect.
Pe fond, procesul verbal de constatare, întocmit de poliţia Arad ca organ competent prevăzut de lege are valoare de înscris autentic în sensul art. 1171 C. civ. şi face probă completă în cauză, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, iar potrivit conţinutului acestuia cauza accidentului a fost funcţionarea necorespunzătoare a semafoarelor şi nu nefuncţionarea acestora pentru a fi incidente dispoziţiile legale în materie de circulaţie rutieră care să atragă răspunderea conducătorilor auto, aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Aşa fiind, sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale fiind dovedite fapta ilicită constând în omisiunea în îndeplinirea obligaţiilor legale de întreţinere a mijloacelor de semnalizare rutieră, prejudiciul constând în contravaloare reparaţiilor pentru remedierea avariilor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, aşa cum rezultă din procesul verbal al organului de poliţie şi vinovăţia persoanelor responsabile de producerea prejudiciului.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului este nefondat.
Analizând recursul reclamantei se constată că, într-adevăr aceasta a efectuat cheltuieli de judecată şi în faţa instanţei de fond încât, admiţând apelul şi, pe cale de consecinţă şi acţiunea prin modificarea sentinţei, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să oblige pârâtul căzut în pretenţii şi la aceste cheltuieli de judecată care, potrivit actelor de la dosar sunt de 1.598.027 lei, în total, la fond şi în apel 19.332.833 lei sens în care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei şi se va schimba Decizia curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.Ţ.A. SA, împotriva deciziei nr. 245/ A din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată în sensul că obligă pârâta C.L.A. la plata sumei de 19.332.833 lei cheltuieli de judecată în fond şi în apel, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge recursul declarat de pârâta C.L.A., împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3102/2005. Comercial → |
|---|
