ICCJ. Decizia nr. 352/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 250, pronunțată la data de 24 februarie 2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Mureș a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. împotriva pârâtei SC A.C. SA, cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 237.614.509 lei, reprezentând dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997 precum și dobânzile comerciale aferente sumei datorate de 40% pe an pentru perioada 16 aprilie 1998 - 31 iulie 1999 și de 35% pe an pentru perioada 1 august 1998 - 11 noiembrie 1999.
Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 9/ A, pronunțată la data de 13 februarie 2003, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul obligării acesteia să plătească A.P.A.P.S., succesoarea legală a reclamantului F.P.S., suma de 15.193.190 lei, cu titlu de daune interese moratorii, pentru perioada 08 aprilie 1999 - 11 noiembrie 1999, menținând dispozițiile acestei hotărâri referitoare la obligația de plată a dividendelor.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere, în stabilirea sumei reprezentând daune interese moratorii, dobânzile bonificate de Trezoreria Statului, conform calculelor reclamantei.
împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, A.P.A.P.S., invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că prin calculul folosit în stabilirea cuantumului daunelor interese moratorii instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, încălcând atât principiul disponibilității cu referire la obiect, cât și dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000,art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., critici care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, pe care l-a invocat generic, spre a putea fi analizat.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată.
Recursul este nefondat.
Astfel, critica vizând încălcarea principiului disponibilității, ce se încadrează în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât instanța de apel, chiar dacă a acordat, daune interese moratorii în sumă mai mică decât cea solicitată, cu acest titlu, prin cererea de chemare în judecată, a soluționat cauza în limitele cadrului procesual fixat de reclamant cu privire la obiect.
Cum daunele interese moratorii au fost solicitate pentru perioade anterioare intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000, iar acest act normativ nu cuprinde dispoziții tranzitorii care să reglementeze aplicabilitatea sa retroactivă, și cum instanța de apel a menținut obligarea pârâtei la plata daunelor interese moratorii, nu se poate reține că, prin reducerea cuantumului lor, a încălcat dispozițiile evocatei ordonanțe sau a celor prevăzute de art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., în lipsa unui procent legal sau convențional stabilit pentru perioada în discuție, fixarea cuantumului acestora de către judecătorii fondului, în condițiile menționate, fiind, de altfel, o chestiune de fapt, ce excede controlului acestei instanțe, se constată că nici dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., nu sunt incidente în speță.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312, alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea a respins, ca nefondat recursul declarat de intimata reclamantă A.P.A.P.S., continuat de succesoarea sa legală A.V.A.S., împotriva menționatei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 411/2005. Comercial → |
|---|
