ICCJ. Decizia nr. 408/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2004 SC C. SA Comănești a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 141 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Iași și a sentinței civile nr. 1790 din 14 iulie 2003 a Tribunalului Iași în contradictoriu cu H.V. și SC G. SRL Comănești.
Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar în motivarea ei se arată că cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 1917 din 3 martie 1995, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. 597/R/1995, hotărâre irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 1917/1995 a Judecătoriei Onești s-a admis acțiunea reclamantului (revizuient), în sensul că a fost evacuat pârâtul (intimat) H.V. din spațiul comercial și a fost obligat la 5.281.000 lei daune.
Prin sentința civilă nr. 1790/2003, Tribunalul Iași l-a obligat pe pârâtul H.V. la plata sumei de 660.732.950 lei cu titlu de daune reactualizate dar suma a fost redusă la 37.732.164 lei de către Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 141 din 30 martie 2004.
Examinând cererea de revizuire prin prisma temeiului de drept și a motivelor invocate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.
în cauză nu există identitate de obiect între hotărârile considerate potrivnice. Astfel în timp ce sentința civilă nr. 1917/1995 a Judecătoriei Onești privește pretenții bănești reprezentând plata locației pe perioada ianuarie - august 1993, sentința civilă nr. 1790/2003 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 141/2004 a Curții de Apel Iași privesc daune actualizate pentru perioada 1 iunie 1994 - 28 februarie 1997. Mai mult, prima hotărâre se raportează la o perioadă în care raporturile juridice dintre părți erau guvernate de contractul de locație de gestiune dintre părți pe când celelalte două hotărâri vizează perioada în care contractul de locație de gestiune își încetase efectele.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 326 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca nefondată, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat revizuienta să plătească intimaților cheltuielile de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 411/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 327/2005. Comercial → |
|---|
