ICCJ. Decizia nr. 2977/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C.M.E. SRL Constanța a acționat în judecată pe pârâta SC O. SA Constanța, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 600.000.000 lei contravaloarea prejudiciului produs prin neîntrebuințarea cantității de 50.000 kg pește și a sumei de 2.400.000.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea obligațiilor contractuale de către pârâtă.
Prin cerere reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 271.162.735 lei contravaloare prestări servicii și 91.712.142 lei penalități de întârziere; 22.613.952 lei dobânzi bancare și 3.015.192 dobânzi legale; rezilierea contractului de prestări servicii din 11 noiembrie 1997, evacuarea din spațiul închiriat pe cale de ordonanță președințială și instituirea unui sechestru asigurător.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 358/ COM din 17 februarie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei pentru suma de 600.000.000 lei daune interese și 29.265.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respins celelalte pretenții ale reclamantei, ca nefondate.
Au fost respinse cererile privind rezilierea contractului de prestări servicii și evacuarea reclamantei pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzută de art. 581 C. proc. civ.
Au fost de asemenea respinse și restul cererilor formulate pe cale reconvențională, ca nefondate.
La pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că a fost demonstrată culpa pârâtei ca urmare a neasigurării condițiilor de temperatură necesare păstrării bunurilor din depozit ceea ce a dus la degradarea lor și la crearea prejudiciului reclamat.
S-a reținut prin această hotărâre că nu au fost îndeplinite cerințele art. 1169 și 1084-1086 C. proc. civ., în ce privește nerealizarea beneficiului, iar pretențiile din cererea reconvențională s-a reținut că nu au fost dovedite sub aspectul realității prejudiciului și a cuantumului acestora.
Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 523/ COM din 23 mai 2001 a Curții de Apel Constanța.
împotriva deciziei de mai sus, au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, care, prin decizia nr. 376/2003 din 28 ianuarie 2003 au fost respinse, ca nefondate.
La data de 27 august 2003, SC O. SA Constanța a formulat contestație în anularea parțială a acestei decizii, subliniind că nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în dosar de către contestatoare, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea corectă a pricinii, încălcându-se prevederile art. 304 C. proc. civ.
Contestatoarea a enumerat o serie de facturi a căror contravaloare nu i-a fost achitată de SC C.M.E., graficul temperaturii din depozitul frigorific, raportul de expertiză și minuta din 14 octombrie 2002 a expertului contabil ce a stabilit contravaloarea chiriei.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au avut în vedere neregularitățile actelor de procedură sau cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Motivele invocate de contestatoare nu îndeplinesc însă cerințele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Din examinarea cererii contestatoarei rezultă că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care prevede posibilitatea atacării cu contestația în anulare a unei hotărâri irevocabile când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța admițând sau respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Așadar, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Chiar dacă contestatoarea consideră că soluția pe care a pronunțat-o instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe calea procesuală a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției astfel atacate.
în consecință, nefiind îndeplinite prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare de față a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2901/2005. Comercial → |
|---|
