ICCJ. Decizia nr. 3388/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3388/2005
Dosar nr. 10572/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 decembrie 2003, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei A.C.P. Roşiorii de Vede la efectuarea investiţiei asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 34 din 19 februarie 1998, obligarea pârâtei la plata sumei de 448.000.000 lei reprezentând penalităţi calculate conform clauzei 7.10 din contractul mai sus menţionat, modificat şi completat prin actul adiţional încheiat în data de 27 martie 2002 şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei investiţionale, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 2666 din 24 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei reţinând în esenţă că pârâta a făcut dovada deplină a realizării obligaţiei investiţionale pentru 1998 - 2000 conform art. 26 din OG nr. 25/2000, iar reclamanta nu a contestat validitatea certificatelor emise de cenzorii societăţii.
Cu privire la penalităţile prevăzute de art. 7.10 din contract a reţinut că aceste dispoziţii se aplică numai în cazul neexecutării obligaţiei nu şi pentru executarea cu întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.P.A.P.S. devenită A.V.A.S. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate, reclamanta arată că instanţa a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile contractuale cât şi normele legale invocate în cererea de chemare în judecată şi a aplicat în mod greşit principiul neretroactivităţii legii civile.
Astfel, arată apelanta prin actul adiţional din data de 27 martie 2002, părţile au convenit în mod expres modificarea programului investiţional, precum şi aplicarea prevederilor OG nr. 25/2002 în vederea analizării sursei de realizare a investiţiei aferente perioadei 1 aprilie 1998 - 1 aprilie 2000.
Prin Decizia nr. 382 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Cu petiţia înregistrată, la data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate recurenta reiterează motivele de apel arătând că instanţa de apel a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile contractuale cât şi normele legale invocate în cererea de chemare în judecată.
Recurenta arată că prin actul adiţional din data de 27 martie 2002 părţile au convenit în mod expres modificarea programului investiţional, precum şi aplicarea prevederilor OG nr. 25/2002 în vederea analizei sursei de realizare a investiţiei aferente perioadei 1 aprilie 1998 - 1 aprilie 2000.
Prin alin. (2) al art. 7.10 din contract, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 27 martie 2002 se prevede că: în cazul în care în urma analizei, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 25/2002, a realizării obligaţiei investiţionale pe perioada 1 aprilie 1998 - 1 aprilie 2000 prevăzută la art. 7.9 alin. (3), rezultă neîndeplinirea acesteia, cumpărătorul se obligă să plătească penalităţile de întârziere prevăzute la art. 7.10 în termen de 90 zile calendaristice de la notificarea de către vânzător".
Recurenta mai menţionează că motivarea instanţei de apel că „obligaţia investiţională aferentă perioadei 1998 - 2000 a fost executată anterior intrării în vigoare a OG nr. 25/2002" nu poate fi reţinută.
Intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei un raport al comisiei de cenzori a societăţii comerciale privatizate C. SA conchide recurenta, care nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 25/2002 modificată, şi prin urmare nu dovedeşte realizarea obligaţiilor investiţionale asumate de cumpărătorul intimat A.C.P.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate de tribunal şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi întârziere de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi plata sumei de 448.000.000 lei penalităţi contractuale pentru neefectuarea investiţiilor aferente anilor 1998 - 2000.
În drept recursul a fost motivat în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar în raport de motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că motivele nu sunt întemeiate şi, de asemeni, nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, investiţia asumată prin contractul de vânzare cumpărare nr. 34/1998 constând în rentabilizarea şi modernizarea SC C. SA Roşiori în sumă de 1.500.000 lei a fost, conform situaţiei realizării programului de investiţii anexa 1, integral realizată şi în termenul scadent prevăzut în contractul menţionat.
Reeşalonarea din actul adiţional de la 27 martie 2002 la contractul de vânzare cumpărare a fost făcută numai pentru perioada 1 aprilie 2000 - 1 aprilie 2002 fiind reeşalonată în 2004, investiţia a fost realizată de A.C.P. prin SC C. SA Roşiori în baza hotărârilor nr. 2/1998 şi nr. 3/1998 cu respectarea art. 7.9 din contract, fapt corect reţinut de instanţa de apel.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei privitoare la faptul că investiţiile trebuiau realizate din surse proprii sau surse atrase.
De asemeni, corect a reţinut instanţa de apel că obligaţia investiţională aferentă perioadei 1998 - 2000 a fost executată anterior intrării în vigoare a OG nr. 25/2002 neputându-i fi aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (2) din OG nr. 25/2002, iar realizarea obligaţiei investiţionale reeşalonată prin actul adiţional încheiat la 27 martie 2002 este confirmată prin certificatul cenzorilor SC C. SA încheiat la 12 martie 2003.
În concluzie, Decizia recurată este legală, instanţa de apel corect a interpretat actele şi lucrările dosarului astfel că recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 382 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3161/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3460/2005. Comercial → |
|---|
