ICCJ. Decizia nr. 3460/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3460/2005
Dosar nr. 8774/2001
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 octombrie 2000, reclamanta SC A. SA Catalina, cu sediul în Catalina judeţul Covasna, a chemat în judecată pârâtul T.L., iar ulterior şi pe numitul I.A., pentru a fi obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei, cu titlu de preţ 16.380.000 lei dobânzi calculate pe perioada 31 octombrie 1997 – 26 octombrie 2000 şi în continuare până la plata sumei datorate şi la cheltuieli de judecată, în baza contractului, încheiat între părţi Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 64 din 28 februarie 2001, a admis acţiunea faţă de pârâtul T.L. şi a respins-o faţă de pârâtul I.A., obligându-l la plata sumelor pretinse, mai puţin plata dobânzilor în continuare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T.L., care a fost respins prin Decizia civilă nr. 505/ Ap din 12 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a situaţiei de fapt care este în concordanţă cu probele administrate, constând în contract şi depoziţia martorului M. a cărui mărturie nu poate fi înlăturată decât dacă s-ar fi demonstrat că acesta a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă.
Potrivit acestora rezultă că, reclamantul a livrat pârâtului cantitatea de 4.000 kg cartofi de sămânţă, pentru care s-a obligat să restituie cantitatea de 8.000 kg cartofi de consum până la data 30 octombrie 1997, sau contravaloarea acesteia, obligaţia pârâtului fiind deci, de natură contractuală, iar termenul de prescripţie aplicabil, în cauză, este de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenţei obligaţiei – 30 octombrie 1997 şi nu de la data predării cantităţii, cum s-a susţinut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece contractul invocat şi avut în vedere de către instanţe nu este semnat şi deci lipseşte consimţământul ca element esenţial pentru a se putea constata valabilitatea acestuia, în lumina dispoziţiilor art. 948 pct. 2 C. civ., după cum nu a împuternicit pe nimeni să acţioneze în numele acestuia nici la încheierea contractului, nici la preluarea cantităţii de cartofi, încât antrenarea răspunderii sale contractuale este lipsită de temei legal.
În raport de această situaţie este evident că declaraţia martorului audiat este subiectivă, în realitate, acesta acţionând în interesul celuilalt pârât şi, răspunderea nu poate fi antrenată, în lipsa unui contract, decât în condiţiile art. 992 C. civ., iar dreptul la acţiunea în restituire sau pentru plata contravalorii s-a prescris.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 46 C. com., obligaţiunile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondenţă, martori şi prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
În cauză, contractul invocat şi reţinut de instanţă nu este semnat încât el nu poate face probă singur, în acest sens dar, în materie comercială, în cazul contractului în speţă acordul de voinţă al părţilor dă naştere contractului, indiferent de forma pe care o îmbracă fiind suficient şi un acord verbal, contractul fiind perfect, conform art. 36 C. com., îndată ce partea cealaltă a întreprins efectuarea lui.
În cauză, acest înscris are valoarea unei oferte care a fost urmată de acceptarea ei de către recurentul pârât, fapt dovedit cu declaraţia martorului audiat, încât voinţa a fost exprimată în forma contractuală şi deci, motivul de recurs potrivit căruia nu se poate antrena răspunderea contractuală nu este fondat.
Fiind vorba de răspundere contractuală termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv a scadenţei obligaţiei neexecutate încât, şi, sub acest aspect hotărârea este legală.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul T.L., împotriva deciziei nr. 505 din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3990/2005. Comercial → |
|---|
