ICCJ. Decizia nr. 3990/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3990/2005
Dosar nr. 8371/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la nr. 4072 din 19 martie 2003 S.I.F. T. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Braşov, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 2.109.154.190 lei compusă din:
- 1.992.584.700 lei reprezentând dividende aferente anului 2001; 52.143.948 lei reprezentând actualizarea cu indicele inflaţiei pe perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003; 64.426.241 lei, reprezentând dobânda calculată utilizând rata dobânzii de referinţă pe perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 4992/2003, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 2418/2003, s-a admis în parte cererea reclamantei S.I.F. T. SA şi a fost obligată pârâta SC R. SA să plătească.
1. Dividendele pe anul financiar 2001 în valoare de 1.092.584.700 lei.
2. Actualizarea valorii datoriei în funcţie de inflaţie cu suma de 167.381.102 lei.
3. Dobânda legală până la 31 octombrie 2003 în valoare de 237.944.483 lei la care se adaugă dobânda legală stabilită în continuare până în ziua efectuării plăţii dividendelor.
4. Cheltuieli de judecată în valoare de 79.235.540 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că pentru primul capăt de cerere operează recunoaşterea pârâtei urmând să fie obligată pârâta SC R. SA la plata sumei de 1.092.584.700 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din legea nr. 469/2002 instanţa de fond a apreciat că pentru compensarea prejudiciului suferit urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligaţiilor asumate ori a neîndeplinirii lor, în afara penalităţilor contractuale pot fi acordate şi daune interese sub forma daunelor moratorii ori a celor compensatorii. Nivelul penalităţilor datorate de pârâtă pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a dividendelor este stabilit potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, echivalând cu dobânda legală împotriva sentinţei nr. 4992/2003, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 2418/2003 a declarat apel pârâte SC R. SA Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei cu privire la acordarea sumei de 167.387.102 lei, reprezentând acordarea cuantumului dividendelor cu indicele mediul al inflaţiei, eliminarea din dispozitivul hotărârii a obligaţiei privind adăugarea dobânzii legale stabilită în continuare până în ziua efectuării plăţii dividendelor, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la nivelul sumelor reprezentând cuantumul dividendelor acordate şi a dobânzilor legale aferente, reducerea cuantumului sumei datorate cu titlu de dividende la suma de 642.584.700 lei cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a admis în parte apelul declarat de pârâta SC R. SA Braşov şi a respins capătul de cerere privind actualizarea debitului de 1.092.584.700 lei cu rata inflaţiei.
A înlăturat dispoziţia instanţei privitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu 31 octombrie 2003, în continuare până în ziua efectuării plăţii dividendelor.
A menţinut neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pe intimata S.I.F. T. SA să plătească apelantei pârâte SC R. SA Braşov suma de 5.438.933 lei cheltuieli de judecată în apel.
A obligat pe apelanta SC R. SA Braşov la plata sumei de 1.917.500 lei taxă judiciară de timbru datorată şi neachitată în apel.
Împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. SA Braşov şi pârâta SC R. SA Braşov cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a invocat motivele prevăzute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut că hotărârea recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii deoarece:
1. Din hotărârea recurată rezultă că apelanta – pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a apelului declarat, iar cuantumul taxei de timbru datorate de apelanta – pârâtă, calculat la nivelul sumelor contestate, era de 17.356.433 lei din care s-a achitat suma de 5.438.933 lei.
Cu toate cu apelul nu a fost legal timbrat Curtea de Apel Braşov a păşit în soluţionarea acestuia, admiţându-l în parte, iar această hotărâre, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificate este dată cu încălcarea legii.
2. În motivarea respingerii debitului referitor la obligarea pârâtei la actualizarea debitului cu indicele mediu al inflaţiei, instanţa cu aplicarea dispoziţiilor art. 43 C. com., raportate la dispoziţiile OG nr. 9/2001 a apreciat că acordarea atât a dobânzii legale cât şi a ratei inflaţiei ar duce şa o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu.
Recurenta – pârâtă SC R. SA Braşov a invocat în recursul declarat împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, motivele prevăzute în art. 304 punctele 7, 8 şi 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul eliminării obligării acesteia de a achita suma de 11.917.500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată şi neachitată în apel, iar în cazul în care instanţa de recurs va considera că datorează această sumă, să dispună ca după ce aceasta va fi achitată de SC R. SA Braşov, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov să fie obligată în mod direct să plătească această sumă.
Recursul recurentei – reclamante S.I.F. T. SA Braşov este întemeiat pentru considerentele arătate mai jos:
Potrivit art. 1084 şi următoarele C. civ., arată că daunele interese cuprind ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.
Pe de altă parte prin dispoziţiile OG nr. 5/2001, privind procedura somaţiei de plată instituie obligaţia debitorului de a suporta pe lână datoria comercială şi a dobânzii legale şi actualizarea debitului cu indicele mediu de inflaţie, fără a fi considerată o dublă reparaţie a prejudiciului solicitat de creditor.
Ori, în condiţiile unei economii hiperinflaţioniste, orice ce întârziere la plata datoriei comerciale duce la prejudiciu înregistrat în patrimoniul creditorului, prejudiciu identificat în devalorizarea monedei naţionale prejudiciu care se acoperă prin suportarea de către debitor atât a dividendelor cât şi a dobânzii legale şi actualizarea debitului cu indicele mediu de inflaţie.
Potrivit art. 67, raportat la art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, distribuirea dividendelor, ca fruct comercial al aportului asociaţilor este adusă de adunarea generală din acel moment, devin drepturi de creanţă exigibile ale asociaţilor împotriva societăţii, urmând astfel regulile specifice obligaţiilor comerciale.
Conform tuturor regulilor de desfăşurare a comerţului, obligaţiile se execută când au ajuns la scadenţă, de bună voie s-au forţat prin obligarea la plată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În cazul de faţă este vorba, de o obligaţie de plata dividendelor, neexecutată de debitoarea SC R. SA Braşov, astfel încât din momentul în care această obligaţie este încălcată se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a întregi patrimoniul prin a cere executarea obligaţiei şi de a pretinde despăgubiri de la debitorul său; creanţa sa iniţială este înlocuită cu altă creanţă care constă într-o sumă de bani compusă din suma datorată la care se adaugă echivalentul prejudiciului suferit.
Având în vedere aceasta, punctul de plecare este principiul general după care, neexecutarea unei obligaţii atrage după sine, atât repararea prejudiciului efectiv, cât şi beneficiul nerealizat, conform art. 1084 C. civ., exceptând unele situaţii şi anume obligaţia debitorului de a răspunde doar de daune care au fost prevăzute s-au ar fi putut fi prevăzute (art. 1085 C. civ.), iar în cazul dolului daunele să cuprindă doar ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei (art. 1086 C. civ.). În speţă văzând cele mai sus este necesar ca pârâta debitoare să plătească beneficiul nerealizat de reclamantă – creditoare la care contribuie doi factori deopotrivă de importanţi: un factor intern dobânda bancară şi un factor extern procesul de devalorizare a monedei naţionale exprimat în rata inflaţiei în funcţie de care se actualizează suma datorată.
Prin neplata dividendelor pârâta debitoare datorează reclamantei daune interese moratorii, reprezentând dobânda bancară pe care ar fi obţinut-o prin depozite bancare şi la care era îndreptăţită dacă ar fi intrat în posesia sumei de bani cuvenite la momentul în care obligaţia devenise scadentă.
Obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială ce în conformitate cu art. 43 C. com. este generatoare de fructe.
Mai sunt de cât atât, caracterul comercial al datoriei debitoarei care îndreptăţeşte creditoarea de a pretinde actualizarea sumei cu rata inflaţiei şi la care se adaugă dobânzile cerute reiese şi din prevederile art. 3 paragraf 4 ale Codului comercial român, care califică fapta de comerţ „cumpărările sau vânzările de părţi sociale sau de acţiuni ale societăţilor comerciale" precum şi din prevederile Legii nr. 31/1990 republicată şi ale actelor constitutive ale societăţii debitoare.
Neexecutând obligaţia pârâta a produs în sarcina reclamantei un prejudiciu care nu poate fi respectat decât sancţionând pârâta prin obligarea acesteia la daune – interese moratorii, reprezentând contravaloarea dobânzii pentru perioada arătată în acţiune.
Pentru motivele arătate mai sus acordarea simultană atât a dobânzii, cât şi a ratei inflaţiei nu este o dublă reparaţie a prejudiciului ci este o sancţiune unitară cu elemente intrinseci şi extrinseci care asigură o reparare completă a unui prejudiciu comis în plan comercial.
În consecinţă, curtea apreciază ca întemeiate criticile sub aspectul aplicării greşite a legii, aşa încât în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul recurentei reclamante S.I.F. T. SA Braşov şi va respinge ca nefondat recursul recurentei – pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC R. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 4992 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov. Respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3460/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3998/2005. Comercial → |
|---|
