ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 23 ianuarie 2001, reclamanta RA A.P.P.S., sucursala pentru administrarea imobilelor de protocol și a sediilor autorităților publice București a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 294.577.332 lei chirie, prestări servicii și utilități și evacuarea pârâtei din spațiul deținut în Piața V. Mărăcineanu, precum și constatarea ca reziliat contractul de locațiune nr. 413 din 7 aprilie 1998.
Prin sentința civilă nr. 2753 din 16 aprilie 2001, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, reținând că prin sentința civilă nr. 966 din 26 februarie 1999 a Tribunalului București contractul de închiriere a fost reziliat iar potrivit procesului verbal din 6 martie 2001 imobilul a fost predat reclamantei.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1533 din 11 decembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, obligarea pârâtei la plata sumei de 294.577.332 lei, întrucât a recunoscut că a folosit imobilul până la data de 6 martie 2001, când s-a încheiat procesul verbal de predare-primire.
Recursul este fondat:
Din examinarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de închiriere nr. 413/1998, a cărui reziliere a fost constatată pe cale judecătorească prin sentința civilă nr. 966 din 26 februarie 1999 a Tribunalului București.
Este necontestat că pârâta a deținut și utilizat spațiul și după încetarea raporturilor juridice de locațiune, până la data de 6 martie 2001 când s-a încheiat procesul verbal de predare-primire.
în această situație, se constată că reclamanta este îndreptățită a pretinde lipsa de folosință în suma pretinsă prin acțiune.
Astfel că, recursul reclamantei va fi admis, se va modifica decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul declarat de aceeași parte, se va schimba în tot hotărârea primei instanțe, va fi admisă acțiunea precizată a reclamantei și obligată pârâta la plata sumei de 294.577.332 lei reprezentând lipsă de folosință.
S-a avut în vedere această soluție care a privit dezlegarea pe fond a cauzei, potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 23.555.547 lei la toate instanțele.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3663/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3664/2005. Comercial → |
|---|
