ICCJ. Decizia nr. 3663/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1412 din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, admite acțiunea precizată a reclamantei SC R.V.A. SA București, lichidator pentru SC B. SA Piatra Neamț, împotriva pârâtei SC T. SA Piatra Neamț, în calitate de debitor și a pârâților garanți N.V., A.N., F.G., F.M.C., F.E., F.C., L.V. și L.C., L.C., M.G., B.V., L.I.L., C.V., SC M.I. SNC Piatra Neamț prin M.D., M.V. și M.G., ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctului garant M.L.P. și obligă pârâta debitoare principală SC T. SA și în solidar pe garanți să plătească reclamantei suma de 81.519.000 lei credit restant și suma de 343.668.890 lei dobânzi restante calculate până la 3 noiembrie 2000.
Prin decizia civilă nr. 380 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta debitoare SC T. SA, reținând că întrucât prin motivul invocat în apel al excepției prescripției acțiunii reclamantei, apelanta urmărește exonerarea sa de îndeplinirea unei obligații patrimoniale, evaluabile în bani astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, taxa de timbru datorată este cea stabilită prin dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 146/1997 și nu taxa fixă aplicabilă acțiunilor neevaluabile în bani.
Nemulțumită de soluție, pârâta debitoare apelantă a declarat recurs solicitând, cu invocarea greșitei aplicări a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
în susținerea recursului, pârâta recurentă arată în esență că a promovat apelul exclusiv împotriva încheierii din 19 iunie 2000 a instanței de fond prin care aceasta a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă, că în aceste condiții pretenția fiind neevaluabilă în bani apelul a fost timbrat corect cu taxă fixă și că instanța de apel a aplicat greșit prevederile Legii nr. 146/1997 cu motivul că obiectul patrimonial al pricinii determină valoarea taxei de timbru, deși fusese investită de apelantă numai cu examinarea existenței sau inexistenței dreptului reclamantei la acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC S. SRL Piatra Neamț, succesoare în drepturi a reclamantei-intimate SC R.V.A. SA, în baza contractului de cesiune de creanță din 31 mai 2001, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, ori încheierea instanței de fond din 19 iunie 2000, prin care s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune este o încheiere premergătoare, și de altfel, chiar declarația de apel formulată de pârâtă este făcută "împotriva încheierii din 19 iunie 2000 și sentinței civile nr. 1412/ E din 03 noiembrie 2000, pronunțată în dosarul civil.
Chiar dacă apelul pârâtei a fost limitat, cât privesc criticile formulate, numai la modul de soluționare a excepției prescripției extinctive, prin respingerea acesteia, instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei obligând pe pârâta apelantă la plata unor sume de bani reprezentând creditul restant și dobânzile aferente, ori invocarea excepției prescripției extinctive are ca scop constatarea prescripției dreptului reclamantei de a mai obține sumele în cauză, și, pe cale de consecință, neobligarea pârâtei apelante la plata acestora.
Astfel că, invocând întemeiat, instanța de apel a obligat pe apelantă la timbrarea cererii sale corespunzător cu cuantumul sumelor la care a fost obligată prin hotărârea instanței de fond și a căror neplată urmărea să o obțină prin admiterea apelului.
Constatându-se deci, că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 146/1997, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a fost obligată să plătească intimatului F.M.C. suma de 15.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând din onorariu de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Comercial → |
|---|
