ICCJ. Decizia nr. 3434/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului Tribunalului București, secția comercială, reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA Voluntari, jud. Ilfov solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 29 noiembrie 2002 a societății pârâte.
Prin sentința nr. 2931 din 27 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivul invocat de reclamantă cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 31/1990, referitor la nerespectarea numărului de înmatriculare la Registrul Comerțului și C. fisc., nu este întemeiat, omisiunea acestor elemente neavând efect asupra valabilității actului. S-a mai reținut de asemenea că nu s-a dovedit încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din același act normativ.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, fiind apoi calificată apel calea de atac, iar apelul acesteia a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 658 din 17 noiembrie 2004.
A fost schimbată în tot sentința instanței de fond și s-a admis acțiunea.
S-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 29 noiembrie 2002 a societății pârâte, reținându-se prin decizia instanței de apel că nu au fost respectate prevederile art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului încheiat cu nerespectarea prevederilor din textul de lege menționat.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, concret a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea menționată și a art. 5 alin. (4) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996.
Recursul pârâtei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Din actele depuse de reclamantă la dosarul instanței de fond rezultă că a fost făcută convocarea acționarilor pentru adunarea generală din 29 noiembrie 2002 în M. Of. nr. 2385 din 13 noiembrie 2002 (dosarul instanței de fond) în care se regăsesc toate cerințele impuse de art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.
în aceste împrejurări în mod corect instanța de fond a reținut că încălcarea prevederilor art. 117 alin. 7 din legea societăților comerciale nu a fost dovedită de către reclamantă, întrucât anunțul de convocare cuprinde atât locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi supusă dezbaterilor.
De altfel reclamanta, care a invocat nulitatea actului, ar fi trebuit să facă dovada existenței unui prejudiciu, să dovedească atât vătămarea ce i s-a admis cât și faptul că aceasta nu putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Prin hotărârea recurată s-a reținut greșit că a fost încălcat dreptul la informare a acționarilor.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 documentele și materialele informative se pun la dispoziția deținătorului de valori mobiliare, pentru consultare, la sediul emitentului, așadar societatea pârâtă fiind o societate pe acțiuni să le trimită fiecărui acționar.
în aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei s-a admis, hotărârea recurată a fost modificată în sensul că apelul reclamantei s-a respins, iar intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3372/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3337/2005. Comercial → |
|---|
