ICCJ. Decizia nr. 3458/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 8 aprilie 2003 la Judecătoria sector 1 București, reclamantul P.V. a chemat în judecată SC R. SRL București lichidator al B.P.R. - Cooperativa de Credit, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea absolută a clauzei penale prevăzută în art. 5 din contractul de împrumut nr. 353/1999.
Judecătoria sector 1 București a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului București, secția comercială, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul București, secția VI comercială, prin sentința nr. 62 din 6 ianuarie 2004, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că în temeiul contractului nr. 353 din 27 mai 1999, pârâta a acordat reclamantului un împrumut de 10.000.000 lei, ce urma să fie restituit cu o rată lunară de 656.250 lei, ce cuprindea și dobânda de 22 % pe an și un comision de 0,3 % pe lună.
Prin art. 5 din contract s-a prevăzut că, întârzierea în plata ratelor lunare este sancționată cu o penalitate de 1 % pe zi întârziere, calculate la valoarea ratei neachitate.
Instanța a reținut că nu este o cumulare a dobânzilor cu penalitățile, întrucât dobânda se aplica pentru folosința capitalului, iar penalitatea sancționează, dacă este cazul, întârzierea în rambursarea împrumutului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 138 din 15 aprilie 2004, ca nefondat, întrucât întemeiat instanța de fond a reținut că nu este un cumul de sancțiuni, având în vedere că reclamanta a fost de acord, prin clauza penală, să plătească penalități pentru nerespectarea termenelor de plată.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs susținând că hotărârile pronunțate sunt criticabile, întrucât:
- greșit s-a reținut că nu este un cumul al dobânzilor și al penalităților. în realitate, prin contractul de împrumut s-a fixat o penalitate de 1 % pe zi, enorm de mare față de dobânda de 22 % pe an, astfel că prin cumularea dobânzilor cu penalitățile s-a ajuns ca pentru un împrumut de 10.000.000 lei, să se calculeze 54.000.000 lei, penalități și 12.000.000 lei dobânzi.
Examinând actele și lucrările dosarului, se reține că recursul este nefondat:
Recurentul reclamant critică hotărârile pronunțate în fond și apel prin care s-a reținut îndreptățirea pârâtei creditoare la dobânzi și penalități.
în adevăr, în raport cu suma împrumutată, 10 milioane, penalitățile de întârziere de 1 % pe zi, pentru întârzierea aplicată, sunt de peste 5 ori, la care se adaugă și dobânzile aplicate creditului, de 22 % pe an.
Dar, clauza penală înscrisă de creditoare în contractul tip de împrumut a fost cunoscută și acceptată de reclamant prin semnarea contractului, iar instanțele, nu pot interveni în sensul înlăturării acestei clauze, neexistând o încălcare a unor dispoziții legale imperative.
înscrierea în contractele comerciale a unei clauze penale, ca o sancțiune prestabilită pentru întârzierea debitorului în executarea obligațiilor asumate, este legală.
Pe de altă parte, dobânda și penalitatea invocată de recurent, au temeiuri diferite. Dobânda este aferentă sumei împrumutate, iar penalitatea, intervine numai dacă debitorul, cum s-a întâmplat în speță, nu respectă termenele de restituire a creditului.
Ca urmare, întrucât clauzele contractului sunt legale, aplicarea penalităților pentru întârzierea în restituirea creditului este întemeiată.
Hotărârea atacată a fost temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3475/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3456/2005. Comercial → |
|---|
