ICCJ. Decizia nr. 3361/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 3194/ CA din 15 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.R.S. SA, bancă în faliment, cu sediul social în Brașov, prin lichidator F.G.D.S.B., instituție de drept public, reprezentat prin E.D. împotriva pârâtei SC R. SRL cu sediul social în Uricani, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.300.000.000 lei cu titlu de debit. De asemenea, a mai obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală ce curge la suma totală de 14.000.000.000 lei calculată pentru suma de 1.800.000.000 lei de la data alimentării contului pârâtei, respectiv 25 iulie 2001, până la data plății efective a datoriei către reclamantă și pentru suma de 12.500.000.000 lei de la data utilizării sumei cu care s-a alimentat contul pârâtei, respectiv 26 noiembrie 2001, până la data plății efective a datoriei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin operațiuni bancare contul curent al pârâtei SC R. SRL deschis la sucursala București a B.R.S. SA Brașov a fost alimentat din sursele proprii și atrase ale băncii și în lipsa unor relații comerciale, cu suma totală de 14.300.000.000 lei, după cum urmează:
- în data de 25 iulie 2001 cu suma de 1.800.000.000 lei;
- în data de 26 noiembrie 2001 cu suma de 12.500.000.000 lei.
Din suma totală de 14.300.000.000 lei pârâta a ridicat în numerar suma de 200.000.000 lei, iar diferența a fost transferată în contul pârâtei, deschis la B.I.D.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 190/ A din 11 iunie 2004 a admis apelul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva sentinței civile nr. 3194/ CA din 15 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și în consecință a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta B.R.S. SA cu sediul în Brașov, bancă în faliment prin lichidator judiciar F.G.D.S.B. împotriva pârâtei SC R. SRL. De asemenea, a obligat reclamanta intimată să plătească pârâtei suma de 85.592.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că reclamanta a încheiat cu pârâta contractele de creditare nr. 39 din 7 februarie 2001, nr. 44 din 12 februarie 2001, nr. 45 din 12 februarie 2001, nr. 54 din 15 februarie 2001 și nr. 55 din 15 februarie 2001, sumele împrumutate cu aceste contracte fiind garantate cu depozite acoperitoare în lei și valută, conform clauzelor stipulate în contracte la capitolul E, contractele de garanție încheiate cu societatea A.A.R. fiind cesionate în favoarea băncii reclamante pe toată durata perioadei de creditare. Ca urmare, sumele pretinse de reclamantă se constată că au fost acordate legal pârâtei, conform contractelor încheiate și pârâta le-a utilizat conform scopului pentru care au fost acordate.
împotriva deciziei civile nr. 190/ A din 11 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta B.R.S. SA Brașov prin lichidator F.G.D.S.B. Brașov, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare și anume că apelul declarat nu îndeplinește cerințele art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nefiind motivat în fapt și în drept, că motivarea s-a făcut tardiv, iar sancțiunea care se aplica era decăderea prevăzută de art. 287 alin. (2) C. proc. civ. și mai mult, nu a fost suplinită lipsa motivării în fapt și în drept a apelului până la prima zi de înfățișare. De asemenea, instanța de apel nu a exercitat rol activ deoarece nu a administrat probele necesare pentru confirmarea situației existente între părți, nu au fost depuse toate documentele justificative, singura probă obiectivă fiind o expertiză contabilă. Nu au putut fi formulate apărările legitime ale reclamantei prin aceea că nu i-au fost comunicate răspunsurile pârâtei la interogatoriu, suma de 14,5 miliarde lei reprezintă o plată nedatorată făcută pârâtei de către bancă prin operațiuni bancare nelegitime, instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate de reclamantă la fond și în apel, cheltuielile de judecată deși nu au fost solicitate ele au fost greșit acordate, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul promovat de reclamanta F.G.D.S.B., persoană juridică de drept public, prin E.D., lichidator al B.R.S. SA Brașov urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, în faza procesuală a apelului, reclamanta a depus o întâmpinare prin care a ridicat excepția netimbrării apelului și excepția nemotivării în fapt și în drept a cererii de apel, solicitând aplicarea prevederilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., respectiv sancțiunea decăderii (dosar nr. 1138/2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ).
Instanța a fost preocupată numai pentru soluționarea cererii formulată de pârâta apelantă SC R. SRL privind reducerea și eșalonarea taxei de timbru, deoarece prin încheierea din 16 aprilie 2004 a admis în parte această cerere și a stabilit ca pârâta să achite din suma de 85.592.500 lei datorată cu titlu de taxă de timbru numai suma de 25.592.500 lei, iar restul de 60.000.000 lei să fie achitate în 6 rate lunar, câte 10.000.000 lei lunar începând cu 1 mai 2004 până la 30 octombrie 2004. Nici prin această încheiere și nici prin decizia motivată, instanța nu s-a pronunțat în legătură cu excepția nemotivării în fapt, în drept și în termen a cererii de apel formulată de pârâtă, cu aplicarea art. 287 alin. (2) C. proc. civ., care prevede sancțiunea decăderii.
în acest context, urmează a fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor cuprinse în art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Este unanim recunoscut că printre mijloacele procesuale care alcătuiesc acțiunea civilă se află și excepțiile procesuale, care de regulă, sunt mijloace prin care pârâtul se apără în cazul chemării sale în judecată. Examinând principalele momente ale desfășurării judecății, reglementările art. 137 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanța de apel să se pronunțe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond. Astfel, urmează ca instanța de apel, când va rejudeca apelul, să pună în discuția părților toate excepțiile invocate de pârâtă în întâmpinare și să verifice dacă apelanta pârâtă a respectat dispozițiile din încheierea dată la 16 aprilie 2004, în sensul de a plăti diferența taxei judiciare de timbru în cuantum de 60.000.000 lei.
Se impune cu necesitate, ca în timpul dezbaterilor, completul să aibă un rol activ, iar potrivit art. 129 C. proc. civ., președintele este în drept să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare, după cum poate ordona orice probă pe care o consideră de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc. Această dispoziție se corelează cu cea înscrisă în art. 130 alin. (2), care stabilește că judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor. Pentru corecta stabilire a situației de fapt și de drept, în completa apreciere a raporturilor juridice dintre părți, față de actele noi depuse, se impune verificarea tuturor clauzelor pentru fiecare contract de credit, în special în privința rambursării și a garantării creditului, astfel încât aspectele controversate să fie clarificate pe bază de probe. Finalizarea litigiului va determina și modalitatea obligării la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
Nu lipsit de relevanță juridică este și aspectul abordat de apelanta pârâtă SC R. SRL în pct. 2 al motivelor de apel, prin care susține că operațiunile efectuate de către B.R.S. au fost contestate de către organele de supraveghere bancară, de către personalul băncii, ca și de lichidator, astfel încât acestea fac în prezent obiectul cercetării de către organele de cercetare penală, situație în care este necesară verificarea stadiului și a măsurilor dispuse în faza de urmărire penală.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, determină admiterea recursului promovat de reclamanta B.R.S. SA Brașov, prin lichidator F.G.D.S.B. Brașov, împotriva deciziei civile nr. 190/ A din 11 iunie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a casat-o, iar în temeiul art. 304 pct. 9 și 10, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3356/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3296/2005. Comercial → |
|---|
