ICCJ. Decizia nr. 3337/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1716 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, dată în camera de consiliu, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei B.S., acționar al SC C. SA Breaza și în contradictoriu cu această societate comercială, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 37 din 16 septembrie 2004, hotărâre prin care se hotărâse revocarea administratorilor societății și alegerea altora noi , precum și a cenzorilor.
Cererea reclamantei privind constatarea că prin respectiva hotărâre se decisese numai suspendarea lucrărilor ședinței a fost respinsă prin aceeași hotărâre, întrucât s-a apreciat că s-a solicitat constatarea unei stări de fapt și nu a unui drept.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC C. SA prin A.E., președinta Consiliului de Administrație al societății, criticând atât calitatea de reprezentant al societății în persoana lui M.C. cât și soluția pe fond, învederând că reclamanta nu se încadra în cerințele impuse de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Prin decizia nr. 30 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția calității de reprezentant al apelantei în persoana numitei A.E., fiind respins apelul ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 referitoare la administrarea societății și la mandatul administratorilor, precum și relațiile depuse de M.C. de la O.R.C., din 24 ianuarie 2005, din care rezultă că administratorul societății este această persoană și nu A.E., persoană care nu poate reprezenta societatea și nici exercita calea de atac.
Nemulțumită de această decizie SC C. SA prin A.E. a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică admiterea excepției privind calitatea de reprezentant al societății de către A.E., persoană ce face parte din noul Consiliu de administrație desemnat prin hotărârea atacată în prezentul litigiu.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 150 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 referitoare la încetarea de drept a mandatului unui administrator în condițiile în care se pornește împotriva acestuia o acțiune în răspundere, situație în care noul Consiliu de administrație poate reprezenta societatea.
Cea de-a doua critică vizează nemotivarea deciziei din apel și asupra criticilor vizând fondul cauzei instanța motivând numai excepția.
La 21 mai 2005 SC C. SA Breaza prin M.C. depune o cerere prin care renunță la judecata recursului, dar prin notele scrise depuse astăzi arată că nu a declarat recurs, iar A.E. nu poate reprezenta societatea, recursul fiind inadmisibil.
Recursul este nefondat:
Decizia recurată vizează soluționarea unui apel pe excepție, respectiv pe calitatea de reprezentant al societății a numitei A.E., excepție peremptorie care a făcut de prisos cercetarea fondului potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., temei legal avut în vedere de instanța de apel în argumentarea soluției.
în consecință, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată.
Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., curtea o apreciază, ca neîntemeiată, deoarece însăși recurenta recunoaște că ea a fost numită în noul consiliu de administrație prin hotărârea A.G.A. nr. 37/2004 atacată în prezentul litigiu așa încât ea nu-și poate produce efectele decât în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare conform art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990.
Mai mult, din relațiile de la O.R.C. din 22 aprilie 2005, rezultă că administratorul societății recurente este M.C., persoană ce are mandat până în 20 iunie 2007.
în consecință, corect instanța de apel a apreciat că A.E. nu poate reprezenta societatea și nu poate exercita apel împotriva hotărârii.
De asemenea, recurenta invocă neîntemeiat încălcarea dispozițiilor art. 150 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 deoarece respectivele dispoziții se referă la actele juridice de înstrăinare pe care le poate încheia administratorul unei societăți și nu la încetarea de drept a mandatului acestuia.
Cât privește cererea formulată de M.C. în numele societății a privit renunțarea la recurs, curtea a apreciat că o asemenea cerere nu a putut fi pusă în discuție deoarece, după cum s-a apreciat și în notele scrise depuse de acesta, societatea prin reprezentanții săi legali, nu a declarat recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3356/2005. Comercial → |
|---|
