ICCJ. Decizia nr. 4144/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4144/2005
Dosar nr. 1707/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 octombrie 2003, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâtele C.E.C. SA Bucureşti şi M.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate la plata sumei de 2.259.000.000 lei despăgubiri în baza contractului de administrare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6157 din 11 mai 2004, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâte să plătească suma de 2.259.000.000 lei despăgubiri şi 50.743.999 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 142 din 24 februarie 2005, a admis apelul M.F., a schimbat sentinţa civilă de mai sus, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea reclamantei în raport de această parte pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând celelalte dispoziţii. Totodată a fost respins apelul pârâtei C.E.C. Bucureşti, cu obligarea sa la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 19.148.000 lei către reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti pârâta C.E.C. Bucureşti a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantului, considerând că litigiul era de competenţa soluţionării în fond de către instanţa de contencios administrativ, întrucât contractul de administrare este accesoriu şi subsecvent deciziei nr. 121/2000 de numire în funcţie de vicepreşedinte C.E.C. emisă de P.M., iar revocarea actului administrativ de autoritate lipseşte mandatul de efecte juridice.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că între reclamant şi C.E.C. s-au derulat raporturi juridice de mandat comercial în condiţiile contractului de administrare din 11 decembrie 2000, în temeiul căruia reclamantul în calitate de administrator al societăţii pe acţiuni C.E.C. SA a executat atribuţii de organizare şi gestionare a activităţii bancare, reprezentând banca în raporturile cu terţii şi răspunzând pentru actele de administrare în condiţiile Legii 31/1990, pentru activităţile comerciale desfăşurate.
În consecinţă, litigiul privind fapte de comerţ desfăşurate de societăţi comerciale (comercianţi) art. 56 C. com. este de competenţa instanţelor comerciale, cum corect a fost soluţionat.
În această situaţie, apare ca nerelevantă susţinerea pârâtei recurente privind caracterul subsidiar al contractului de administrare faţă de actul administrativ de autoritate de numire de către prim ministru, întrucât ceea ce era ţinută verifice instanţa în acest cadru procesual, bazat pe contractul de administrare, erau condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 13 din contract, privind revocarea şi încetarea contractului dintre părţi.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei pârâtei, că revocarea prin act administrativ de autoritate, ce nu-i este imputabilă, corect a fost înlăturată de instanţă, întrucât nu poate fi opusă în raportul cu reclamantul, ci putea fi invocat eventual în situaţia când ar fi atacat în contencios actul administrativ de autoritate care l-ar prejudicia, ceea ce nu a făcut.
În consecinţă, cum în cauză nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că nu au fost respectate cerinţele manageriale, corect instanţa a antrenat răspunderea contractuală prin plata de despăgubiri aşa cum au convenit părţile prin art. 14 din contract.
Astfel că, susţinerile recurentei pârâte nefiind de natură să conducă la casarea hotărârii atacate în condiţiile art. 304 C. proc. civ., recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4040/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4172/2005. Comercial → |
|---|
