ICCJ. Decizia nr. 3535/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 19 februarie 2003, reclamanta SC D. SA Smârdan, a chemat în judecată pârâta SC O. SA București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 1.355.439.791 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor și a altor cheltuieli pentru punerea în funcțiune a remorcherului B., ca urmare a evenimentului de navigație care a avut loc pe data de 12 martie 2002.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu SC O. SA sucursala Brăila polița de asigurare, valabilă în perioada 15 martie 2001 - 14 martie 2002, cu privire la remorcherul B.
Pe data de 12 martie 2002, remorcherul B. naviga amonte în cuplu cu barja, pe șenalul navigabil, malul drept al Dunării, în zona de ancorare a navelor fluviale din dreptul Ș.N.D. Galați.
Pentru a face loc unui convoi care în mers în aval, remorcherul s-a deplasat până la limita șenalului navigabil.
După trecerea convoiului, nava a procedat la încadrarea în șenalul navigabil, pentru a-și continua deplasarea.
La circa 300 m de geamandura care indica zona de ancorare a navelor fluviale a avut loc o coliziune puternică, la bordul tribord, cu un corp imens, fapta ce a dus la oprirea mașinii de propulsie a remorcherului, ruperea parâmelor de legare a barjei și infiltrării unei cantități mari de apă în compartimentul motorului.
Datorită acestei coliziuni, în corpul navei au pătruns cantități mari de apă, fapt ce a dus la punerea pe uscat a acesteia, pentru a se evita scufundarea în șenalul navigabil.
Avariile au fost constatate prin procesul verbal încheiat la data de 13 martie 2001, de către căpitanul de port N.G., în prezența reprezentantului asigurătorului, d-l S.A.
Pe data de 13 martie 2001, remorcherul menționat a fost ranfluat cu ajutorul macaralei plutitoare A.
După scurgerea completă a apei din remorcher, s-a aplicat un petic din tablă pe gaura cauzată de coliziune.
în aceeași zi nava a fost cuplată la convoiul remorcherului R. și deplasată în Ș.N.S. Brăila, agreat de asigurător, în vederea efectuării reparațiilor.
Asiguratul, primind dosarul de daună, a refuzat plata despăgubirii.
Refuzul a fost motivat pe faptul că nava ar fi circulat în afara șenalului navigabil, situație neacoperită de polița de asigurare.
Asigurătorul, prin întâmpinare a invocat excepția necomptenței materiale a secției comerciale a Tribunalului Tulcea.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât din actele de cercetare rezultă că evenimentul a avut loc în afara șenalului navigabil.
Prin sentința nr. 574 din 7 mai 2003, Tribunalul Tulcea a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, prin sentința nr. 867 din 11 iunie 2004, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei 1.355.439.791 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor și a altor cheltuieli pentru remorcherul B.
S-a reținut că locul producerii accidentului se afla în acvatoriul portuar, la limita șenalului navigabil.
Față de limitele șenalului navigabil în zona producerii evenimentului, remorcherul menționat nu avea nici o restricție în a-și stabili drumul.
Semnalizarea plutitoare a șenalului este cerută de legislația în vigoare, de exigențele navigației cât și de practica marinărească doar pentru navele maritime.
împotriva hotărârii primei instanțe SC O. SA București a declarat apel, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate de către aceasta în apărare, din care rezultă că accidentul nu s-a produs în condițiile asigurate și că suma la care a fost obligată la plată nu reprezintă exclusiv valoarea reparațiilor necesare pentru înlăturarea urmărilor evenimentului naval.
Prin decizia nr. 203/ A din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că prin polița de asigurare nu a fost impusă reclamantei obligația de a naviga numai pe șenalul navigabil și, ca atare, evenimentul s-a produs în calea navigabilă.
Totodată, în mod corect prima instanță a dat eficiență juridică expertizelor de specialitate.
în acest context, sunt neconcludente probele administrate în apărare de către pârâtă.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut că hotărârile au fost date cu încălcarea competenței altei instanțe, cu referire la lipsa mențiunii din care să rezulte că litigiul a fost soluționat de secția maritimă și fluvială a instanțelor.
S-a mai susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare și a dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
în concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, respingerea acțiunii sau, în subsidiar, trimiterea dosarului la prima instanță.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 al Legii nr. 195/2004, "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate".
Ori, criticile formulate de pârâtă, identice cu cele supuse examinării instanței de control judiciar prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, privesc reexaminarea probelor în vederea stabilirii altei situații de fapt.
Ca atare, acestea nu pot fi primite, întrucât vizează examinarea în alte condiții a recursului decât cele prevăzute în legea procesual civilă, așa cum s-a arătat, ceea ce ar semnifica o adăugare la lege, într-un sens ne avut în vedere de legiuitor.
Pe de altă parte, criticile formulate de pârâtă se constată a fi neîntemeiate.
Astfel, ambele instanțe au stabilit situația de fapt și cuantumul pagubei pentru care urmează a se acorda despăgubiri conform probatoriului administrat, respectiv cele două expertize efectuate în cauză și actele de constatare a evenimentului.
Totodată, instanțele au examinat toate apărările pârâtei.
Astfel, cu referire la polița menționată, distincția pe care o vizează pârâta între sintagma șenal navigabil și Dunărea navigabilă nu este susținută de termenii contractului.
în acest context, în mod judicios s-a statuat asupra irelevanței juridice, cu referire la răspunderea asigurătorului, a locului producerii coliziunii, atâta timp cât nu s-a constatat nici una din cauzele în prezența cărora pârâta nu datorează despăgubirea, deși riscul asigurat s-a produs.
în fine, în raport de stabilirea competenței materiale pe verticală, caracterul comercial al litigiului, lipsa unui ordin în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 179/1999, se constată că prima critică este neîntemeiată.
Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare invocate de pârâtă.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3612/2005. Comercial → |
|---|
