ICCJ. Decizia nr. 3561/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 3200 din 24 mai 2004 Judecătoria Baia Mare, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite și autorizarea intrării în imobil, formulată de executorul bancar, la cererea creditoarei R.B., sucursala Maramureș, Baia Mare, în vederea executării silite a creanței împotriva debitorului C.F.
Instanța de fond a reținut că titlul pe care creditoarea își întemeiază cererea de executare silită a creanței în cuantum de 9.103.653 lei, îl constituie contractul de credit nr. 42/ A din 29 octombrie 1999, prin care sucursala Maramureș a B.A. SA preluată de R.B., a creditat debitorul cu un împrumut de 4.000.000 lei, în vederea achiziționării unui bun de folosință îndelungată. Acest contract de credit bancar constituie titlu executor, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (2) și (3) din Legea 58/1998 însă, reține instanța, în vederea executării silite este necesar a fi investit cu formulă executorie potrivit art. 269 C. proc. civ.; în speță însă contractul de credit nu a întrunit condițiile prevăzute de norma legală citată, investirea cu formulă executorie purtând semnătura numai a grefierului nu și a președintelui de instanță.
împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul prin decizia nr. 476 din 28 septembrie 2004, cu motivarea că excepția de necompetență materială invocată de apelantă nu este întemeiată, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 336 C. proc. civ. și nu art. 339 alin. (3) C. proc. civ., iar pe fondul cererii s-a reținut în mod corect că titlul depus nu respectă formalitățile prevăzute de art. 269 C. proc. civ., raportat la art. 372 și art. 376 din același cod.
La data de 19 octombrie 2004, creditoarea R.B. SA, sucursala Maramureș, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea prevederilor art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 10 și 7 C. proc. civ.
Criticile formulate în temeiul pct. 10 C. proc. civ., privesc nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
în dezvoltarea acestei critici, recurenta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra titlului depus de bancă, reprezentat de A.G. din data de 29 ianuarie 1999 înscris ce a fost investit cu formulă executorie, comunicat la dosar înainte de termenul de judecată, fixat pentru soluționarea apelului. în opinia recurentei, acest titlu a acoperit lipsa semnăturii președintelui instanței pe formula executorie a contractului de credit.
în temeiul pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., creditoarea critică decizia instanței de apel, sub aspectul că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, susținând că aprecierea instanței precum că titlul depus de către bancă, respectiv A.G. din data de 29 ianuarie 1999 nu respectă formalitățile prevăzute de lege pentru a se iniția executarea silită deoarece contractul de credit nu a fost investit cu formulă executorie în condițiile art. 269 raportat la art. 372 și 376 C. proc. civ. este eronată, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului cu consecința anulării în tot a încheierii Judecătoriei Baia Mare și pe fond încuviințarea executării silite.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Executare silită, în speță, putea fi începută după investirea cu formulă executorie a titlului executoriu ce îl reprezintă contractul de credit nr. 42/ A din 29 octombrie 1999, încheiat între bancă și debitor, acțiune cu care creditoarea a investit instanța prin intermediul executorului judecătoresc.
Din examinarea contractului de credit bancar bine au reținut instanțele de judecată că formula executorie nu are semnătura președintelui instanței ci numai a grefierului, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 269 C. proc. civ.
Susținerea creditoarei recurente că lipsa semnăturii președintelui a fost complinită prin aplicarea pe înscrisul numit A.G. nu poate fi primită, având în vedere că angajamentul de fidejusor este accesoriu contractului de credit, nu este de sine stătător ci face corp comun cu contractul de credit, astfel că neregularitatea formulei executorii a titlului nu poate fi complinită printr-un înscris subsecvent principalului.
Nici critica formulată în temeiul pct. 7 al art. 307 C. proc. civ., nu se susține, în considerentele deciziei atacate neexistând motive contradictorii de natura celor arătate de recurentă. Corect instanțele de judecată au constatat că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nu îndeplinește cerințele formulei de investire, fără de care nici o hotărâre sau alt înscris definit de lege ca titlu executoriu, nu poate fi pus în executare.
Prin urmare, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă nu au fost fondate, astfel că, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat de creditoarea R.B., sucursala Maramureș, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Comercial → |
|---|
