ICCJ. Decizia nr. 3551/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iulie 2002, reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) a chemat în judecată pârâta SC A.I.E. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la efectuarea investiției asumate conform clauzei 7.7 din contractul de vânzare cumpărare - acțiuni din 5 martie 1997 și la plata sumei de 3.082.800.000 lei, reprezentând penalități de întârziere în executarea obligației de realizare a investițiilor pe anul 1999, conform clauzei 7.7.1 din contract.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că și-a îndeplinit obligațiile investiționale, iar penalitățile de 30 % pe an prevăzute în contract se aplică numai în cazul neefectuării programului de investiții, nu și în cazul realizării investițiilor cu întârziere. S-a precizat că prin Ordinul de plată din 2 ianuarie 1998 unul din acționarii societății au virat în contul SC D. SA suma de 734.975 dolari S.U.A. pentru efectuarea investiției asumată pentru prima tranșă și ulterior a efectuat investițiile conform programului convenit cu reclamanta chiar într-un volum mai mare decât cel prevăzut.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2290 din 17 februarie 2004 a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut că pârâta a depus la dosarul cauzei certificatul întocmit la data de 10 mai 2003 de către cenzor, care atestă faptul că investiția realizată corespunde valorii investiționale asumate prin contract. De asemenea s-a depus și un raport de expertiză din care rezultă că în anul 1999 cu aportul SC A.I.E. SA, au fost realizate investiții pentru SC D. SA Ploiești în sumă totală de 17.543,4 milioane lei.
S-a înlăturat susținerea reclamantei privind nerealizarea obligației investiționale în conformitate cu dispozițiile art. 13 și art. 14 din O.G. nr. 25/2002 instanța de fond considerând că obligația de executare a investițiilor aferente anului 1999 a fost executată integral anterior intrării în vigoare a dispozițiilor mai sus arătate, așa cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă întocmit, nefiind aplicabile dispozițiile art. 13 și art. 14 din O.G. nr. 25/2002, față de principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 1 C. civ.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticând modul în care au fost apreciate probele administrate cauzei.
Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 7.7.2 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, depășind termenul în care avea obligația prezentării certificatului semnat de cenzorii societății care să ateste executarea investițiilor, iar certificatul depus la data de 10 mai 2003 încalcă dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002.
De asemenea se susține că investițiile nu s-au realizat din sursele proprii ale cumpărătorului.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 293 din 11 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată respectiv obligarea de a efectua investițiile nu se justifică critica privind modul în care s-a demonstrat efectuarea acestora.
S-a înlăturat și critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 13 și art. 14 din O.G. nr. 25/2002, motivat de faptul că prin raportul de expertiză efectuat necontestat de apelantă, investițiile au fost executate anterior apariției acestui act normativ.
Cu petiția înregistrată la data de 17 august 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că în mod eronat instanța de apel a reținut ca realizate investițiile la care s-a obligat intimata prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni întrucât nu a prezentat certificate semnate de cenzorii societății sau de o firmă autorizată de audit din care să reiasă această realizare situație în care se consideră că nu și-a îndeplinit această obligație.
Pe de altă parte certificatul depus la data de 10 mai 2003 nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 25/2002.
Se susține de asemenea că din documentele existente la compartimentul de specialitate nu rezultă că investițiile au fost realizate din surse proprii.
Recursul este nefondat.
Prin petitul acțiunii formulate reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtei - intimate la îndeplinirea obligației de efectuare a investițiilor conform clauzei 7.7 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 323 din 5 martie 1997 precum și obligarea acesteia la plata sumei de 3.082.800.000 lei penalități de întârziere în executarea obligației de realizare a investițiilor pe anul 1999.
Este adevărat că prin clauza stipulată la pct. 7.7.2. din contract s-a prevăzut ca începând cu anul 1998 nu mai târziu de 10 zile de la data termenului de predare bilanțului anual stabilit de M.F., un certificat semnat de cenzorii societății sau de o firmă autorizată de audit, reprezentând executarea investițiilor din anul precedent, care să conțină informațiile și documentele.
Din economia textului precizat, nu rezultă că s-a stipulat vreo sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații și nici că neprezentarea acestor documente echivalează cu nerealizarea investițiilor la care cumpărătorul s-a obligat.
De altfel, așa cum a reținut și instanța de apel, în motivarea cererii reclamanta - recurentă nu face nici o referire la îndeplinirea sau neîndeplinirea de către pârâtă a acestei obligații, iar probele dosarului relevă faptul realizării investițiilor aferente anului 1999.
Deși contestă realizarea investițiilor din surse proprii de către intimată, fapt confirmat de raportul de expertiză anexat și de raportul de audit prezentat, recurenta nu face dovada contrară prin depunerea documentelor pretins existente la departamentul postprivatizare.
Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 13 și 14 din O.G. nr. 25/2002, întrucât așa cum s-a probat și reținut de instanțe obligația de executare a investițiilor aferente anului 1999 a fost executată integral anterior intrării în vigoare a dispozițiilor acestui act normativ art. 1 C. civ., consacrând principiul neretroactivității legii civile.
Cu privire la penalitățile de întârziere clauza contractuală inserată la art. 7.7.1 din contract sancționează nerespectarea obligației îndeplinirii investițiilor nu și executarea cu întârziere a acesteia.
Față de cele arătate, înalta Curte, a reținut că hotărârea dată a fost conformă cu dispozițiile legale în materie, criticile formulate au fost înlăturate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3555/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3554/2005. Comercial → |
|---|
