ICCJ. Decizia nr. 3557/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) a chemat în judecată pârâta A.N. Galați, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 272.730.000 lei penalități contractuale calculate cumulat conform art. 7.5.1 din contractul din 25 iunie 1996, pentru nerespectarea obligațiilor de efectuare a investițiilor asumate pentru anul 2000.
A solicitat de asemenea să fie obligată să efectueze investiția sub sancțiunea plății de daune cominatorii de un milion /zi.
în susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că prin contractul din 25 iunie 1996, a vândut pârâtei un număr de acțiuni reprezentând 39,258 % din capitalul social al SC N. SA Galați.
Prin contractul încheiat pârâta s-a obligat să efectueze în societatea comercială ale cărei acțiuni le-a cumpărat un volum de investiții în cuantum de 347,5 miliarde lei în decurs de 5 ani, conform anexei la contract.
Atestarea realizării anuale a investițiilor urma să se facă prin predarea către vânzător, nu mai târziu de 30 de zile de la data predării bilanțului contabil, a unui certificat semnat de cenzorii societății sau de o firmă autorizată de audit prezentând executarea de către cumpărător a investițiilor din anul precedent.
Potrivit clauzei incluse în art. 7.5.1 din contract cumpărătorul s-a obligat ca în cazul neefectuării investițiilor, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 30 % din suma neinvestită calculată la sfârșitul fiecărui an și cumulat.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 970 și 1073 C. civ. cât și dispozițiile O.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 506/2002.
Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 417 din 25 martie 2004 a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respins capătul de cerere referitor la penalități pentru neefectuarea investițiilor aferente anilor 1996-1999 și ca nefondat cel referitor la penalități pentru neefectuarea investițiilor aferente anului 2000.
De asemenea s-a respins capătul de cerere privind obligația de a face, ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe aceeași pârâtă pentru a fi obligată la plata de penalități în sumă de 76.650.000 lei pentru nerespectarea obligației de efectuare a investițiilor prevăzute de art. 75 din contractul de la 25 iunie 1996, în anii 1996-1999.
Prin sentința civilă nr. 985/2001, acțiunea a fost respinsă ca nefondată reținându-se de către instanță că pârâta, la data introducerii acelei acțiuni, își executase integral obligația prevăzută de contractul încheiat.
Din motivele de fapt și de drept ale prezentei cereri de chemare în judecată, precum și din precizările formulate de reclamantă, la solicitarea instanței rezultă că se solicită penalități de întârziere pentru neefectuarea investiților aferente anilor 1996-2000, "calculate la sfârșitul fiecărui an și cumulat".
în aceste condiții constatând că prin a doua cerere de chemare în judecată se solicită aceleași penalități s-a făcut aplicațiunea art. 1201 C. proc. civ., existând autoritate de lucru judecat.
Cu privire la pretențiile privind penalitățile aferente anului 2000, s-a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 985 din 7 iunie 2000 instanța respingând ca nefondată acțiunea, a constatat că pârâta a executat integral obligația de efectuare a investiției asumate prin contract încă din anul 1999, intrând în puterea lucrului judecat.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care s-au interpretat clauzele contractului încheiat.
Susține apelanta că instanța de fond a omis că potrivit convenției intervenite, penalitățile pentru nerealizarea investițiilor se calculează la sfârșitul fiecărui an și cumulat, și că prin prezenta acțiune s-a solicitat plata penalităților pentru nerealizarea investițiilor aferente anului 2000, iar dosarul anterior privea neefectuarea investițiilor aferente anului 1999.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 122 din 19 august 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că justificat instanța de fond a ridicat excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 985 din 7 iunie 2001, prin care s-a reținut că pârâta intimată la data introducerii acțiunii își executase integral obligația prevăzută de art. 7.5 din contractul de la 25 iunie 1996.
Cum prin acțiunea prezentă apelanta solicită penalități pentru neefectuarea investițiilor aferente anilor 1996-2000, calculate la sfârșitul fiecărui an cumulat corect s-a considerat îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ.
Cu petiția înregistrată la data de 27 septembrie 2004, reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel instanța de apel a consfințit în mod greșit motivarea instanței de fond care a reținut cu privire la penalitățile pentru neefectuarea investițiilor anului 2000, care nu a reținut pentru acest capăt de cerere autoritate de lucru judecat.
De asemenea, critică modul cum s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 1201 C. civ., întrucât în speță nu există identitate de obiect, întrucât obiectul prezentului dosar îl constituie efectuarea investițiilor și plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor aferente anului 2000, iar dosarul anterior a avut ca obiect efectuarea investițiilor și plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor aferente anului 1999.
Nu se poate considera că asociația cumpărătoare și-a îndeplinit obligația de investiții asumată prin contract, deoarece sumele provenind din amortizări și sumele lăsate la dispoziția SC N. SA aparțin societății și nu cumpărătorului A.N. Galați, iar fondul de dezvoltare utilizat ca sursă de finanțare a programului investițional a fost constituit din profitul net cuvenit tuturor acțiunilor SC N. SA Galați și nu doar din partea cuvenită cumpărătorului A.N. Galați.
Recursul este nefondat.
Prin precizările făcute în cadrul acțiunii, reclamanta recurentă solicită pe lângă obligația de a face respectiv realizarea investițiilor aferente anului 2000 și penalități pentru neefectuarea investițiilor aferente anilor 1996-2000 calculate la sfârșitul fiecărui an și cumulat.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în dosar, care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 985 din 7 iunie 2001, rezultă că pârâta intimată încă din anul 1999 a executat în totalitate investițiile la care s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 25 iunie 1996, și că nu datorează penalități pentru neefectuarea acestora.
în aceste condiții justificat instanțele inferioare au făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 1201 C. civ. știut fiind că există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași calitate.
Prin motivele de recurs, reclamanta recurentă încearcă să schimbe natura juridică a cererii sale introductive, respectiv să solicite penalități de întârziere care nu au fost stabilite în contract.
Față de cele arătate înalta Curte a reținut că hotărârea pronunțată a fost legală și temeinică, criticile formulate fiind nejustificate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3566/2005. Comercial → |
|---|
