ICCJ. Decizia nr. 3554/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1079 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș.C.A., domiciliată în oraș Siret, Județul Suceava, împotriva pârâtei SC R.S. SRL, cu sediul social în comuna Calafindești, Județul Suceava, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de daune, suma de 199.012.421 lei și suma de 14.915.496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea a fost respinsă cererea pârâtei privind eșalonarea la plată a acestor obligații.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de ipotecă autentificat la 26 martie 1999 la N.P.C.B., reclamanta a garantat un împrumut făcut la B.R.D. de pârâtă, fiind de acord cu instituirea unei ipoteci asupra apartamentului situat în orașul Siret, Județul Suceava. întrucât pârâta nu a restituit împrumutul, creditoarea a declanșat procedura executării silite asupra apartamentului, care s-a vândut cu prețul de 103.000.000 lei, conform procesului verbal de licitație din 8 ianuarie 2002, încheiat de B.A.E.J. L.I.M. întregul preț a fost distribuit creditoarei, după cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 25 ianuarie 2002. Conform raportului de expertiză extrajudiciară, însușit de pârâtă, suma de 103.000.000 lei, actualizată, se ridică la 136.784.000 lei. Deoarece în luna august 2002 pârâta i-a plătit reclamantei suma de 18.000.000 lei, iar în luna octombrie 2002 încă 7.000.000 lei, suma totală plătită și actualizată este de 30.215.479 lei. în consecință, prejudiciul direct suferit de reclamantă, prin pierderea apartamentului se ridică la suma de 106.568.521 lei.
Având în vedere că răspunderea civilă delictuală este o răspundere integrală, pârâta a fost obligată să o despăgubească pe reclamantă și cu suma de 92.443.900 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru 23 de luni calendaristice.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizie nr. 168 din 9 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R.S. SRL cu sediul social în comuna Serbăuți, Județul Suceava, împotriva sentinței nr. 1079 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Rădăuți.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a stabilit că acțiunea promovată de reclamantă reprezintă o acțiune în regres, reclamanta obligată pentru pârâtă, solicitând înapoierea plății făcute pe seama sa de către B.R.D., sucursala Suceava, subrogându-se în drepturile creditoarei plătite pentru a putea obține nu numai suma plătită creditoarei, dar și daune interese, temeiul juridic fiind dispozițiile art. 1106, 1108, 1073 și următoarele C. civ. Singurul motiv invocat de apelantă privind eronata obligare la plata contravalorii chiriei achitate de reclamantă, în temeiul unui contract de închiriere fictiv, nu a putut fi reținută, falsul invocat nefiind dovedit cu nici un mijloc de probă.
împotriva deciziei nr. 168 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC R.S. SRL, cu sediul social în satul Serbăuți, comuna Calafindești, Județul Suceava, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța nu a analizat temeiul în baza căruia au fost admise pretențiile reclamantei cu privire la plata sumei de 92.443.900 lei reprezentând chirie, precum și greșita acordare a sumei de 103.000.000 lei, actualizată, din care s-au scăzut cele 25.000.000 lei plătite, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii formulată de reclamantă, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă Ș.C.A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.S. SRL, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta Ș.C.A., conform contractului de ipotecă autentificat la 26 martie 1999 la N.P.C.B., a constituit în favoarea creditoarei B.R.D. SA, prin sucursala Suceava, o ipotecă asupra apartamentului compus din 3 camere și dependințe, în vederea garantării unui credit solicitat de pârâtă. Ulterior prin procesul verbal de licitație din 8 ianuarie 2002, creditoarea a îndeplinit formele procedurale de vânzare la licitație publică a imobilului reclamantei, pentru suma de 103.000.000 lei.
A fost făcută efectiv dovada cu acte, că urmare a executării silite asupra apartamentului, de către creditoarea B.R.D., sucursala Suceava, reclamanta a fost nevoită să închirieze un apartament, pentru care a plătit o chirie de 100 euro lunar, în total pentru 23 de luni calendaristice suma de 2300 euro, echivalentul a 92.443.900 lei. Astfel există contractul de închiriere încheiat la data de 1 februarie 2002, pentru apartamentul compus din 2 camere, cu o suprafață totală de 54 m2, cu termen de 2 ani și 6 luni, având chiria stabilită la suma de 100 euro lunar, având proprietar pe R.I. și chiriaș pe Ș.C.A., imobil situat în Str. Arcașilor.
Nu se justifică nici critica recurentei referitoare la prejudiciul direct suferit de reclamantă prin actul de adjudecare al apartamentului, evaluare apreciată de instanța de fond la suma de 106.568.521 lei, deoarece, așa cum pârâta în mod constant a susținut în întâmpinare și notele scrise la instanța de fond, a fost de acord cu întreaga despăgubire. Mai mult, aceasta a consemnat la C.E.C. suma de 25.000.000 lei la dispoziția reclamantei și a solicitat încuviințarea ca restul sumei datorate să fie plătită eșalonat în 3 tranșe pe parcursul a 6 luni. Conform celor susținute inițial și fără nici un suport probator, în motivele de recurs pârâta a revenit asupra acestei poziții procesuale, deși întreaga documentație existentă conduce la o corectă situație de fapt și de drept stabilită de ambele instanțe.
Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, au făcut ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC R.S. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 168 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3553/2005. Comercial → |
|---|
