ICCJ. Decizia nr. 3565/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2003, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Iași, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună în contradictoriu cu aceasta anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003, prin care s-a decis convenția în acțiuni a creanțelor A.V.A.B. asupra SC F. SA Iași și drept urmare majorarea capitalului social cu valoarea creanțelor deținute de A.V.A.B. la societatea menționată la care este acționar și reclamanta.
Prin sentința nr. 376/ E din 31 martie 2004, Tribunalul Iași, a respins acțiunea, reținând în esență că nici unul dintre motivele de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003, invocate de reclamantă în cerere, nu este incident în cauză.
Apelul declarat împotriva susmenționatei hotărâri de către reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, a fost respins prin decizia nr. 350 din 4 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut, în esență că, anunțul privind convocarea A.G.E.A. pentru data de 27 februarie 2003, a fost publicat atât în M. Of. cât și în ziarul A. la data de 12 februarie 2003 și ca atare au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată care prevăd că "în nici un caz termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la data publicării convocării, această concluzie întemeindu-se și pe faptul că, termenul de 15 zile, la care s-a făcut anterior, nu se calculează conform art. 101 și art. 102 C. proc. civ.
De asemenea, instanța de apel, a reținut, că, nu pot fi primite nici susținerile reclamantei în sensul că votul exprimat de domnul R.P.P., în A.G.E.A. din 28 februarie 2003, în calitate de reprezentant al F.P.S., ar fi nul, în contextul în care între părți s-a încheiat în acest sens contractul de mandat din 23 mai 2002 în temeiul căruia A.P.A.P.S. a acordat acestuia mandatul special de reprezentare din 13 februarie 2003.
Totodată instanța de apel a mai reținut, că în cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată întrucât, chiar dacă propunerile vizau modificarea actului constitutiv al SC F. SA Iași, anunțul publicitar din 12 februarie 2003, cuprindea suficiente elemente și explicații, de natură, a permite oricărui acționar, mai ales a unuia semnificativ, așa cum este reclamanta, să stabilească natura și aprobarea modificărilor, așa încât cerințele dispozițiilor legale precizate, care dispune, că în asemenea situații se va publica integral textul propunerii, au fost acoperite.
în sfârșit, a mai reținut instanța de apel că, din probele de la dosar a rezultat că, pârâta SC F. SA Iași, urma să dobândească calitatea de societate pe acțiuni deținută public, emitentă de valori mobiliare, numai după adoptarea propunerii de modificare a actului constitutiv și ca atare aceasta nu era obligată să îndeplinească formalitățile prevăzute în O.U.G. nr. 28/2002, așa cum rezultă din actul din 10 octombrie 2002, emis de C.N.V.M., în care se precizează expres că dispozițiile legale privitoare la societățile comerciale supuse privatizării, au caracter special și se aplică cu prioritate.
împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, invocând ca motive de modificare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, se susține, că în mod greșit instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, întrucât prima convocare pentru data de 27 februarie 2003, este lovită de nulitate, sancțiune ce se extinde și asupra hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003 (adoptată la a doua convocare) deoarece, anunțul publicitar (convocatorul) a fost publicat, atât în Monitorul Oficial cât și în ziarul A. la data de 12 februarie 2003, ceea ce înseamnă că s-a încălcat dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care dispune, că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile, de la publicarea convocării.
Se mai susține, că, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003 de la SC F. SA Iași, ar fi lovită de nulitate și sub aspectul, că, votul exprimat de domnul R.P.P., în calitate de reprezentant al acționarului majoritar A.P.A.P.S., nu putea fi luat în considerație, atâta timp cât, persoana menționată nu avea calitatea de acționar și nici nu a fost individualizată (nominalizată) în mandatul special de reprezentare, care are (mandatul) caracter general, astfel că în acest context, măsura de conversie a creanțelor în acțiuni a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990 republicată.
De asemenea se mai susține, că, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003, a fost adoptată și cu încălcarea dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece, deși modificările vizau actul constitutiv a pârâtei SC F. SA Iași, totuși convocatorul nu a cuprins textul integral al propunerii.
Mai susține reclamanta că, în mod greșit instanța de apel, a reținut că pârâta SC F. SA Iași, devenea societate pe acțiuni deținută public și emitentă de valori mobiliare, numai după ce adunarea generală aproba această propunere, și legat de aceasta că pârâtei nu-i reveneau obligațiile prevăzute la art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 deoarece, din anunțul publicitar din 12 februarie 2003, rezultă că pârâta era deja la această dată societate pe acțiuni, deținută public și deci trebuia să se conformeze dispozițiilor acestui text legal, în sensul că depun convocarea A.G.E.A. trebuia să înștiințeze atât C.N.V.M. cât și piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate, condiții neîndeplinite în speță, și care atrag, pe cale de consecință nulitatea hotărârii adoptate.
în sfârșit, mai susține reclamanta, că, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003 de la SC F. SA Iași, a fost adoptată, cu încălcarea și a dispozițiile art. 189 alin. (3) din H.G. nr. 577/2002, care precizează că operațiunea de conversie în acțiuni a creanțelor, se face în baza unei fundamentări economico - financiară realizată de instituția publică implicată și de A.V.A.B., astfel, că reținerile instanței de apel, în sensul că operațiunea la care s-a făcut referire anterior este o simplă operațiune contabilă și ca atare nu necesită vreo fundamentare tehnico - economică, sunt în afara textului legal precizat, aceasta în afara faptului, că, în aceste dispoziții legale se face referire la o fundamentare tehnico - financiară, anterioară conversiei, și nu la o fundamentare tehnico - economică, așa cum s-a consemnat greșit în considerentele deciziei atacate.
în consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă în esență că obiecțiunile reclamantei, prezentate sub forma criticilor, privesc hotărârile adoptate în cauză de respingere a acțiunii și respectiv de menținerea a acestei soluții, deși în opinia recurentei, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003 a SC F. SA Iași (adoptată la a doua convocare) prin care s-a decis în baza Legii nr. 137/2002, convenția creanțelor deținute de A.V.A.B. asupra SC F. SA Iași în acțiuni, a fost adoptată cu încălcarea mai multor dispoziții legale, cu referire specială la cele al art. 117 alin. (2) și (3) și art. 124 (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Astfel se constată, că, susținerea recurentei în sensul că, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003 a SC F. SA Iași a fi lovită de nulitate întrucât aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, nu poate fi primită, deoarece din probele de la dosar, rezultă că pârâta SC F. SA Iași prin C.A., a convocat, A.G.E.A. potrivit anunțului din M. Of. și ziarul A. din 12 februarie 2003, pentru prima dată la data de 27 februarie 2003.
Ori, din moment ce între data la care a fost publicată convocarea (12 februarie 2003) și data la care trebuia să aibă loc ședința A.G.E.A. (27 decembrie 2003) există un interval de 15 zile înseamnă, că în cauză au fost respectate dispoziții legale precizate, întrucât termenul de întrunire nu a fost mai mic de 15 zile socotit de la publicării convocării.
în plus mai este de reținut, că acest termen, nu este un termen procedural pentru a fi incidente la calcularea acestuia dispozițiile art. 101 și art. 102 C. proc. civ.
Pe cale de consecință, greșit recurenta susține că, prima convocare a A.G.E.A. pentru data de 27 februarie 2003, ar fi lovit de nulitate, datorită nerespectării dispozițiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care ar atrage implicit și nulitatea hotărârii A.G.E.A. a SC F. SA Iași adoptată la data de 28 februarie 2003, la a doua convocare.
Referitor la motivul de nulitate al hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003, întemeiat pe dispozițiile art. 124 (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, republicată cu ultimele modificări, se constată că nici acesta nu poate fi reținut.
Astfel, este de necontestat, că între A.P.A.P.S. în calitate de mandant și domnul R.P.P. în calitate de mandatar s-a încheiat contractul de mandat din 23 mai 2002, având ca obiect, îndeplinirea de către mandatar în numele și pentru mandant, a atribuțiilor ca acționar (asociat) la societate în cadrul A.G.A. în condițiile și limitele impuse de prezentul contract.
Ulterior, în baza acestei convenții, A.P.A.P.S. a emis mandatul special din 13 februarie 2003 precizând, că acesta a fost acordat reprezentantului său în A.G.A. a SC F. SA Iași (fără a menționa expres în acest act numele mandatarului respectiv al domnului R.P.P.).
Ori, dacă, s-ar accepta punctul de vedere al reclamantei, în sensul, că datorită nenominalizării domnului R.P.P. în mandatul special, votul exprimat de acesta în numele acționarului majoritar A.P.A.P.S., ar fi nul (ceea ce ar atrage pe cale de consecință și nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003) s-ar ajunge în situația, ca să fie înlăturate efectele contractului de mandat avute de părți în vedere la încheierea acestuia, deși în cauză ar fi fost respectate în ceea ce privește acest contract, toate condițiile esențiale prevăzute de art. 948 C. civ.
Pe de altă parte, se constată, că, chiar dacă numele domnului R.P.P., nu a fost nominalizat în mandatul special, această împrejurare nu conduce la concluzia, că, hotărârea A.G.E.A. din 28 februarie 2003, ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 124 (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu ultimele modificări, deoarece așa cum bine a reținut instanța de apel cu privire la acest aspect, forma și conținutul mandatului privește exclusiv relația dintre mandant și mandatarul său, fără, ca terții, chiar dacă au statut de acționari, să fie îndreptățiți să solicite cenzurarea acestuia, mai ales în contextul în care s-a prezentat și a acționat în limitele mandatului primit de la A.P.A.P.S.
Nici motivul de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, nu este întemeiat.
Este adevărat, că potrivit acestor dispoziții legale atunci "când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor" însă, chiar dacă în speță, propunerile vizau modificarea actului constitutiv al SC F. SA Iași, din examinarea conținutului anunțului publicitar din 12 februarie 2003, rezultă că acesta, cuprindea suficiente elemente și explicații, de natură a conduce la respectarea principiului transparenței și a dreptului la informare a acționarilor și care totodată oferea și posibilitatea acestora, să aprecieze cu privire la oportunitatea măsurilor propuse, mai ales în contextul în care reclamanta era acționar la pârâtă, și deci cunoștea atât situația economico - financiară a acesteia cât și dispozițiile Legii nr-137/2002 (cu referire specială la art. 17 din acest act normativ) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
De asemenea, nu se poate reține nici motivul de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003, prin care se susține că, instanțele ar fi adoptat soluții greșit atunci când au decis că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002, pentru că, pârâta nu este într-adevăr o societate pe acțiuni deținută public, și ca atare acesteia nu-i revenea, obligația îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, (adică de a transmite o înștiințare despre convocarea A.G.E.A. din 28 februarie 2003, atât C.N.V.N. cât și pieții reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate).
Această împrejurare este atestată de conținutul anunțului publicitar din 12 februarie 2003, în care s-a menționat sub formă de propunere, modificarea art. 2 din statutul societății, în sensul că SC F. SA Iași este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni deținută public ..".
Ca atare, greșit se susține că în lipsa transmiterii înștiințărilor la care s-a făcut referire mai sus, hotărârea adoptată, la 28 februarie 2003, ar fi lovită de nulitate, mai ales în contextul în care din probele de la dosar, rezultă că s-au făcut astfel de comunicări.
în sfârșit, în ceea ce privește, ultima critică, prin care se invocă nulitatea A.G.E.A. din 28 februarie 2003, și pe motiv că la adoptarea acesteia au fost încălcate dispozițiile art. 189 alin. (3) din H.G. nr. 577/2002, se constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, faptul, că, instanța de apel s-a referit în considerentele deciziei că operațiunea conversiei în acțiuni a creanțelor A.V.A.B. la SC F. SA Iași, este o simplă operațiune contabilă care nu necesită vreo fundamentare tehnico - economică, în loc să motiveze că la baza conversiei stă o operațiune economico - financiară, așa cum prevăd expres dispozițiile legale precizate, poate constitui cel mult un viciu de motivare, care nu poate avea nici o relevanță în ceea ce privește soluția pe fondul apelului.
Pe de altă parte, din procesul verbal al A.G.E.A. din 28 februarie 2003, rezultă că, în realitate, la data întocmirii acestui act, a existat o notă de fundamentare, a conversiei în acțiuni a creanței deținută de A.V.A.B. București la SC F. SA Iași, așa cum dispune prevederile legale menționate, care putea fi obținută prin solicitare de la A.P.A.P.S.
în confuzie, cum măsura conversiei în acțiuni a creanței deținută de A.V.A.B. la SC F. SA Iași a fost adoptată în baza Legii nr. 137/2002 (ale cărei dispoziții au caracter special, față de cele ale Legii nr. 31/1990, republicată) și cu votul acționarilor reprezentând 73,14 % din capitalul social, iar în speță, nu s-a făcut nici o dovadă care să ateste că, reclamanta în calitate de acționar la pârâta SC F. SA Iași ar fi suferit vreun prejudiciu în ceea ce privește numărul sau valoarea acțiunilor, s-a constatat că bine instanțele au respins și respectiv menținut soluția de repunere a acțiunii în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 28 februarie 2003 a SC F. SA Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3574/2005. Comercial → |
|---|
