ICCJ. Decizia nr. 3642/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3642/2005
Dosar nr. 8230/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3332/Com/2002, reclamanta SC N. SA Iaşi a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Galaţi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 200.310.170 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal, finalizat la 3 august 1999, s-a încheiat un circuit de plată al sumei de 1.000.000.600 lei între I.C.R.M. Galaţi, reclamantă şi SC T. SA Galaţi şi prin acest proces verbal I.C.R.M. Galaţi, şi-a achitat obligaţia iar pârâta a primit un miliard lei de la reclamantă urmând să efectueze ulterior diverse lucrări către aceasta. Astfel, pârâta a achitat prin compensare suma 799.689.830 lei, rămânând neachitată suma de 200.310.170 lei.
Ulterior, ca urmare a relaţiilor furnizate de registrul comerţului, că societatea pârâtă este radiată, reclamanta şi-a modificat acţiunea solicitând să fie obligaţi la plata pasivului societăţii foştii administratori ai societăţii pârâte I.P.G. şi N.M.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi art. 998 C. civ.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, prin sentinţa nr. 2675 pronunţată la 14 octombrie 2003 a respins acţiunea în răspunderea administratorilor formulată de reclamantă, ca inadmisibilă şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ridicată de părţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta SC T. SA a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 949 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Galaţi, potrivit dispoziţiilor art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată, motivat de faptul că nu avea sediul cunoscut, iar prin Decizia nr. 10/2002 a Tribunalului Galaţi, conform dispoziţiilor art. 232 alin. (5) şi a art. 109 din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea a fost radiată din registrul comerţului şi deci potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acţiunea în răspundere împotriva administratorilor societăţii aparţine şi creditorilor sociali însă aceştia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăţii.
Tribunalul a mai reţinut că împotriva pârâtei nu s-a declanşat procedura insolvenţei că numai în cadrul acestei proceduri judecătorul sindic putea să antreneze răspunderea foştilor administratori, astfel a apreciat că reclamanta a ales o cale procesuală care nu este prevăzută de lege.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, reclamanta a declarat apel invocând următoarele:
- excepţia inadmisibilităţii a fost invocată din oficiu de instanţă la termenul din 14 octombrie 2003, când s-a pronunţat sentinţa, ori la acea dată reclamanta nu a fost prezentă şi nu s-a putut apăra, iar art. 152 C. proc. civ. se aplică doar în situaţia când excepţia este invocată de părţi;
- în mod eronat s-a considerat că în lipsa declanşării procedurii de lichidare judiciară nu s-ar putea solicita antrenarea răspunderii administratorilor întrucât efectul ambelor proceduri prevăzute de art. 232 şi art. 228 este acelaşi, de desfiinţare a societăţii;
- dizolvarea şi radierea societăţii SC T. SA nu a fost legală întrucât aceasta a fost o societate cu capital de stat, aşa cum rezultă din HG nr. 1264/1990, prin care a fost desfiinţată;
- dizolvarea societăţii în temeiul art. 232 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul de a solicita răspunderea administratorilor pentru prejudiciul produs de 200.310.170 lei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 44/ A din 19 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că acţiunea introdusă de apelanta reclamantă împotriva foştilor administratori nu îndeplineşte cerinţa expresă prevăzută de art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, astfel în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea.
În ceea ce priveşte motivul privind nelegalitatea dizolvării şi radierii pârâtei, instanţa de apel a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care societatea şi-a încetat existenţa ca persoană juridică fiind dispusă radierea din R.C., sunt irevocabile din anul 2002.
Cu petiţia înregistrată la data de 6 mai 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul său recurenta invocă aceleaşi motive ca în apel, arătând că:
- admiterea excepţiei ridicată din oficiu de instanţă la termenul de judecată la care recurenta reclamantă a fost lipsă, chiar legal citată, nu dădea dreptul instanţei să se pronunţe asupra acesteia;
- inaplicabilitatea art. 73 din Legea nr. 31/1990 şi a art. 232 din aceeaşi lege încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţia României, care prevede că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. În acelaşi context recurenta menţionează că prin prevederea că numai în cadrul deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, creditorii societăţii supuse acestei proceduri se pot îndrepta împotriva administratorilor respectivei societăţi, se aduce atingere proprietăţii creditorilor societăţii respective; folosirea de către creditorii societăţii a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, constituie un drept şi nu a obligaţie, astfel că nu li se poate imputa că nu au solicitat deschiderea acestei proceduri;
- motivul dizolvării SC T. SA nu a fost real, întrucât SC T. SA a avut sediu cunoscut, iar recurenta deşi interesată nu a putut ataca hotărârea respectivă;
- acţiunea în pretenţii împotriva administratorilor SC T. SA, I.P.G. şi N.M. a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 998 C. civ., fapt neanalizat de instanţa de fond şi de apel.
Pentru motivele arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins cu următoarea motivare.
Curtea examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate de reclamantă constată că primul motiv de recurs nu este fondat, având în vedere că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de instanţă din oficiu la termenul de judecată când reclamanta deşi legal citată nu s-a prezentat, a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor codului de procedură civilă.
Cu privire la a doua critică în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut o eronată interpretare a prevederilor art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea „acţiunea în răspunderea administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai încât la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, modificată şi republicată.
Recurenta a mai invocat şi nelegalitatea dizolvării şi radierii societăţii, dar hotărârile judecătoreşti prin care societatea şi-a încetat existenţa ca persoană juridică şi s-a dispus radierea din R.C. sunt irevocabile din 2002.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 44/ A din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3641/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3644/2005. Comercial → |
|---|
