ICCJ. Decizia nr. 3668/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3668/2005
Dosar nr. 5287/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1990 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, urmare admiterii excepţiei tardivităţii invocată de pârâtă, a fost respinsă ca tardiv introdusă acţiunea prin care S.I.F. B.C. SA, solicitase constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 14 mai 2001 a societăţii pârâte T. SA Oradea, precum şi a actelor subsecvente ulterioare acestei hotărâri, inclusiv a menţiunii din registrul comerţului, privind majorarea capitalului social.
În esenţă, s-a reţinut că prin Legea 161/2003 s-a reglementat acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri A.G.A., lege care nu retroactivează şi nu poate fi aplicată unei hotărâri emisă şi publicată anterior.
În consecinţă, s-a apreciat că respectivei hotărâri îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990, respectiv termenul de 15 zile de la data publicării hotărârii în M. Of., termen depăşit.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 17 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a reţinut că la data la care s-a adoptat hotărârea atacată nu era în vigoare Legea 161/2003, aşa încât respectiva hotărâre nu putea fi atacată decât cu respectarea termenului şi celor stipulate în art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990.
Nici încălcarea art. 136 C. proc. civ., n-a fost reţinută în soluţionarea excepţiei, avându-se în vedere cele cuprinse în încheierea din 25 septembrie 2003.
Cum cele invocate de apelantă au avut în vedere reglementările cuprinse în Legea 161/2003, lege cu mult ulterioară datei adoptării hotărârii şi publicării ei în M. Of., 30 mai 2001, apelul reclamantei a fost respins.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că Decizia atacată se sprijină pe motive contradictorii şi străine de natura pricinii, arătând că ea a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (5) din Legea 131/1990 text nemodificat prin Legea 161/2003, aceste dispoziţii referindu-se la nulitatea hotărârii, text ce nu se coroborează cu cele reglementate prin art. 131 alin. (2) din lege.
De asemenea, instanţa a schimbat obiectul acţiunii făcând referiri la anularea hotărârii şi nu la constatarea nulităţii ei, nulitate absolută ce poate fi invocată oricând.
În consecinţă, Decizia dată încalcă legea, apreciind ca tardivă o acţiune imprescriptibilă.
De altfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat nici în legătură cu adresa depusă de ea de la C.C.I. Bihor, ce atesta situaţia administratorului C.G., ce anula şi calitatea de acţionar, probă hotărâtoare.
În final, recurenta apreciază că întreaga decizie se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului răspunzând fiecărei critici, mai puţin pentru art. 304 pct. 11, abrogat prin OUG 138/2000.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei vizând contradictorialitatea motivării este nefondată deoarece instanţa de apel analizează nu modificările art. 124 din Legea 31/1990, ci calea de atac, reglementată prin legea specială, împotriva unei hotărâri A.G.A., cale de atac reglementată prin dispoziţiile art. 132 alin. (2) din lege, aşa cum erau ele în vigoare la data adoptării respectivei hotărâri, indiferent că se invocau încălcări a unor norme imperative sau supletive ale legii speciale.
Cum acţiunea în nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., acţiune imprescriptibilă, a fost introdusă abia prin Legea 161/2003, de modificare a Legii 31/1990, prin adăugarea unui nou alin., art. 130 alin. (21), nejustificat recurenta critică Decizia şi pe aspectul schimbării obiectului cererii sale de către instanţă, aceste noi dispoziţii neputând retroactiva, după cum temeinic şi legal reţine instanţa de apel.
Dacă în apel aceeaşi parte susţinuse că excepţia tardivităţii s-a invocat prin notele scrise, după închiderea dezbaterilor, în recurs, învederează că excepţia tardivităţii a fost pusă în discuţie şi chiar admisă, apreciindu-se că s-a încălcat legea.
Întrucât instanţa de apel şi-a argumentat soluţia pe dispoziţiile legale în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.A. dispoziţii care prevedeau exercitarea căii de atac în 15 zile de la data publicării în M. Of., recurenta critică nejustificat admiterea excepţiei tardivităţii.
Câtă vreme Decizia a avut în vedere soluţia de fond, pronunţată pe excepţie, critica recurentei vizând fondul pricinii, respectiv neanalizarea actului depus de ea de la C.C.I. Bihor, nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte ultima critică, fondată pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., curtea o va respinge ca inadmisibilă, deoarece la data promovării recursului, 22 martie 2004, acest motiv de recurs nu mai era în vigoare, respectivul motiv fiind abrogat expres prin OUG 138/2000.
În consecinţă, curtea apreciază că Decizia din apel este legală şi temeinică, criticile invocate fiind fondate, motiv pentru care.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 17/ C din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3673/2005. Comercial → |
|---|
