ICCJ. Decizia nr. 3677/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3677/2005
Dosar nr. 1285/2005
Şedinţa de la 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României şi M.B. sub nr. 3575 din 5 noiembrie 2003, reclamanta SC R.B.P. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Suceava, solicitând să fie obligată să încheie cu aceasta contractul de vânzare – cumpărare pentru spaţiul comercial şi terenul aferent de 72 m.p. situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din încăperile 1 – 19, conform parcelei din C.F. la valoarea reziduală restantă în sumă de 958.688.346 lei plus T.V.A. ca urmare a opţiunii de cumpărare manifestate în baza clauzelor contractului de leasing din 8 octombrie 1998, să plătească daune reprezentând contravaloarea în lei a 1560 dolari S.U.A. la cursul de schimb din ziua plăţii efective, constând în beneficiul nerealizat de societatea reclamantă timp de una lună de zile începând cu data de 20 octombrie 2003, ca urmare a refuzului de a încheia contractul de vânzare – cumpărare rezervându-şi dreptul la plata daunelor până la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
În motivarea acţiunii, se arată că reclamanta a deţinut spaţiul în litigiu în baza unui contract de locaţie de gestiune, care a fost novat în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare, având termen de valabilitate de 5 ani, respectiv până la 20 octombrie 2003 şi cu toate că aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar în termenul contractul şi-a exprimat dreptul de opţiune în sensul de a cumpăra imobilul, pârâta a refuzat încheierea contractului de vânzare – cumpărare. S-au administrat probe cu înscrisuri şi expertize contabile.
La 20 ianuarie 2004, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că valoarea reziduală rămasă de plată către pârâtă este de 556.853.115 lei plus T.V.A. şi că cere de la pârâtă daune în sumă de 4.454,28 dolari S.U.A. plus T.V.A. prin echivalent în lei, reprezentând beneficiu nerealizat pentru perioada de 3 luni dintre 20 octombrie 2003 – 20 ianuarie 2004.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acţiunii, formulând apărări în fapt şi în drept. Pârâta a invocat excepţia nulităţii contractului la 8 octombrie 1998, pentru lipsa capacităţii SC C. SA Suceava, care nu a avut ca obiect de activitate operaţiunile de leasing.
De asemenea pârâta se prevalează de clauza de dezicere conţinută de contractul susmenţionat, înţelegând să-şi conserve dreptul de proprietate asupra imobilului şi să achite reclamantei daunele la care s-a obligat pentru situaţia nerespectării opţiunii acesteia de cumpărare a spaţiului în litigiu. Ca urmare a compensării reciproce cu sumele datorate de reclamantă din regularizarea redevenţelor locative cu rata inflaţiei, pârâta este de acord cu plata sumei de 122.459.891 lei.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, combate apărările pârâtei, susţinând în esenţă că nu au suport juridic. Prin completările la concluziile scrise, pârâta invocă excepţia nulităţii acţiunii, întrucât mandatul de reprezentare al reclamantei lipseşte.
Prin sentinţa arbitrală nr. 58 din 8 martie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României şi M.B. admite în parte acţiunea, obligă pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare – cumpărare la valoarea reziduală de 556.853.115 lei, pentru spaţiul comercial situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din încăperile 1 - 19 conform parcelei din C.F. şi terenul aferent în suprafaţă de 72 m.p., la preţul respectiv urmând ca reclamanta să plătească şi T.V.A.; respinge celelalte cereri ale reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 13.968.531 lei cheltuieli de arbitraj. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral reţine că reclamanta a efectuat plata ratelor de leasing în totalitate şi în termen şi-a exercitat dreptul de opţiune în sensul de a cumpăra imobilul cu plata valorii la încheierea contractului fiind nejustificată. Cu privire la capătul de cerere din acţiunea precizată a reclamantei, referitor la plata de către pârâtă a sumei de 4.454,28 dolari S.U.A., cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 20 octombrie 2003 – 20 ianuarie 2004, pentru subînchiriere spaţiului către B.T., fiind nedovedit, a fost respins. Tribunalul arbitral a examinat apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare şi completări orale şi scrise, reţinând că nu sunt întemeiate.
Împotriva sentinţei a formulat acţiune în anulare înregistrată sub nr. 995/2004 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, solicitându-se admiterea acţiunii, anularea sentinţei şi suspendarea executării hotărârii arbitrale.
În motivarea acţiunii, se arată în esenţă că tribunalul Arbitral a eludat normele procedurale imperative în materia reprezentării în instanţă a părţilor, a ignorat sancţiunile legale pentru astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor legii şi a încălcat principiul contradictorialităţii şi al egalităţii de tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a încălcat prevederile OG nr. 51/1997, articolului 969, 970 C. civ., articolului 111 lit. f) din Legea 31/1990, precum şi obligaţiile contractuale.
Prin Decizia civilă nr. 35 din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare, respinge ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de petenta SC C. SA cu sediul în Suceava, împotriva sentinţei arbitrale nr. 58 din 8 martie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României şi M.B. în dosarul nr. 340/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC R.B.P. SRL, cu sediul în Suceava, Judeţ Suceava.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat petenta SC C. SA Suceava criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă prin reiterarea motivelor din acţiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că instanţa de judecată a eludat normele procedurale imperative în materia reprezentării în instanţă a părţilor şi că, în mod eronat i-a respins cererea privind excepţia lipsei capacităţii de reprezentare a apărătorului intimatei, a ignorat sancţiunile legale în astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor legii şi a încălcat principiul contradictorialităţii şi al egalităţii în tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a încălcat prevederile OG nr. 51/1997, art. 969, 970 C. civ., privind clauza de dezicere, care a fost nesocotită de ambele instanţe.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect şi judicios a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin motivele de recurs formulate de petenta SC C. SA Suceava.
Critica formulată de recurentă cu privire la faptul că instanţa de apel, în mod eronat, a respins cererea petentei privind excepţia lipsei capacităţii de reprezentare a apărătorului intimatei, este neîntemeiată, întrucât, în mod corect a reţinut instanţa de apel că cererea de arbitrare a fost semnată de reprezentantul său legal, adică de administrator şi nu de persoana mandatată să o reprezinte în instanţă, iar legala reprezentare în instanţă de către consilierul juridic a fost dovedită prin contractul de muncă, dosar arbitraj, a cărui valabilitate nu a fost contestată în cadrul unei acţiuni distincte, nu pe calea acţiunii în anulare.
Întrucât celelalte critici ale sentinţei vizează fondul litigiului arbitral, care nu a fost dezbătut în cadrul unei acţiuni în anulare a căror motive sunt limitativ prevăzute de lege şi cum nu se poate reţine existenţa nici unuia din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., cu privire la desfiinţarea hotărârii arbitrale, nu pot fi analizate pentru prima oară în recurs, conform principiului „non omisso medio".
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petenta SC C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3673/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3704/2005. Comercial → |
|---|
