ICCJ. Decizia nr. 3704/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3704/2005
Dosar nr. 6320/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 august 2003, reclamanta SC N.C. SRL Ploieşti, a chemat în judecată pe pârâta SC U.R.V., pentru a fi obligată la plata sumei de 601.650.776 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate şi neachitate, plus dobânda până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei mai multe cantităţi de combustibil lichid pentru termocentralele din care a refuzat să plătească contravaloarea celor 4 facturi în litigiu.
Prin sentinţa nr. 3820 din 11 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de necompetenţă materială şi teritorială invocată de pârâtă şi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., respingând acţiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că nu s-a făcut concilierea directă obligatorie în materie comercială.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 214 din 12 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a anulat sentinţa tribunalului, a respins excepţiile invocate de pârâtă şi, pe fond, a admis, acţiunea iar pârâta SC U.R.V. SA Roşiorii de Vede a fost obligată la plata sumei de 601.650.776 lei contravaloare marfă, plus dobânda legală conform OG 9/2000 şi 27.586.000 lei cheltuieli de judecată la ambele instanţe.
Cu actul înregistrat la 15 aprilie 2004, societatea comercială pârâtă a formulat motive de recurs, în temeiul art. 304 pct. 10 susţinând, în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel nu a luat în considerare dovezile prezentate de pârâtă în legătură cu plata debitului, pronunţând o hotărâre netemeinică;
- instanţa de apel nu a ţinut seama de nepotrivirile existente între facturile enumerate în acţiune şi cele prezentate la dosar;
Recursul pârâtei este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că instanţa de fond a soluţionat pricina în raport de excepţiile invocate de pârâtă, fără să examineze fondul cauzei, situaţie în care, după admiterea apelului şi anularea sentinţei tribunalului, curtea de apel avea îndatorirea de a administra probe în legătură cu pretenţiile reclamantei.
În realitate, singurele probe administrate în apel au fost cele prezentate de pârâtă în combaterea excepţiei de inadmisibilitate, motiv pentru care, sub acest aspect, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică.
Pe de altă parte, prin motivele de recurs au fost enumerate o serie de documente primare şi facturi ce nu pot fi examinate în această fază procesuală, cu încălcarea dublului grad de jurisdicţie, situaţie în care va fi admis recursul, conform art. 312 din C. proc. civ., va fi casată Decizia atacată şi în raport de valoarea litigiului cauza va fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti, conform art. II alin. (2) din Legea 195/2004 (pct. 11).
Cu ocazia rejudecării se vor examina toate dovezile prezentate de recurenta – pârâtă, inclusiv cele legate de achitarea debitului invocată de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U.R.V. SA, împotriva deciziei nr. 214 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 3820 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova şi trimite cauza Judecătoriei Ploieşti pentru judecare în fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3677/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3706/2005. Comercial → |
|---|
