ICCJ. Decizia nr. 3751/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 28 octombrie 2003, reclamanta SC P. SRL Buzău, a chemat în judecată pe pârâta SC G.P. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 9.401,15 euro în echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului comercial din Buzău, str. Grigore Bastan, în perioada 16 decembrie 2002 - 29 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere a spațiului comercial în litigiu (ce a fost modificat prin mai multe acte adiționale) dar în urma divizării societății comerciale locator acest spațiu a revenit SC P.G. SRL Buzău, situație în care pentru perioada anterioară divizării solicită contravaloarea lipsei de folosință.
Prin sentința civilă nr. 1409 din 18 martie 2004 Judecătoria Buzău a respins acțiunea cu motivarea că spațiul comercial în discuție a revenit, în urma divizării, SC P. SRL Buzău care l-a și preluat la 29 mai 2003, așa încât aceasta trebuie să primească toate drepturile și obligațiile legale de patrimoniul rezultat prin divizare.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 604 din 19 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins ca nefondat apelul societății reclamante, instanța reținând că pârâta a achitat chiria, pentru perioada în discuție, societății care a preluat spațiul în urma divizării.
Cu actul înregistrat la 24 septembrie 2004, reclamanta SC P. SRL Buzău, a formulat motive de recurs susținând următoarele critici, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.:
- hotărârea pronunțată de curtea de apel cuprinde motive contradictorii reținând că a avut loc o dizolvare a societății, iar nu o divizare, așa cum s-a întâmplat în realitate fapt pentru care drepturile și obligațiile legate de spațiul comercial revin recurentei;
- deși s-a reținut că există un contract de închiriere încheiat cu altă societate, nu s-au făcut dovezi în acest sens;
- contractul de închiriere încheiat cu societatea rezultată în urma divizării este lovit de nulitate deoarece nu este elucidată situația patrimoniului, existând un proces în curs de soluționare la Tribunalul Buzău;
- prin soluția adoptată s-a creat pârâtei posibilitatea de a se îmbogăți fără justă cauză.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că spațiul comercial în discuție a fost închiriat pârâtei înaintea divizării societății mamă, așa cum rezultă din contractul de locațiune depus la dosarul de fond.
în cauză este necontestată împrejurarea că, după divizare, spațiul comercial situat în Buzău, str. Grigore Bastan, a revenit SC P. SRL Buzău, obiectul litigiului reprezentându-l contravaloarea lipsei de folosință a acestui spațiu pentru perioada anterioară divizării, respectiv 16 decembrie 2002 - 29 mai 2003.
Prima critică formulată de reclamantă vizează motivarea hotărârii instanței de apel, susținând în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că decizia conține motive contradictorii, folosindu-se termeni neadecvați.
în realitate, motivarea curții de apel este convingătoare și întemeiată pe actele dosarului cuvântul "dizolvare" fiind utilizat pentru explicarea unor termeni legați de divizarea societății mamă, el nefiind de natură să influențeze soluția pronunțată.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la temeinicia hotărârii curții de apel, recurenta susținând că nu s-a dovedit existența unui contract de închiriere încheiat de pârâtă cu altă societate comercială, așa cum a reținut instanța.
Nici acest motiv nu poate fi reținut deoarece la dosarul curții de apel, s-a depus contractul de închiriere încheiat între SC G.P. SRL București și SC P.G. SRL Buzău, ceea ce denotă că pârâta a achitat chiria deținătorului spațiului comercial.
Recurenta a mai susținut că acest contract de închiriere este lovit de nulitate întrucât nu este elucidată situația patrimoniului între cele două societăți rezultate din urma divizării, dar un asemenea litigiu nu poate influența raporturile juridice stabilite în cadrul contractului de locațiune care a fost încheiat după ce Tribunalul Buzău, prin ordonanța președințială a obligat SC P. SRL Buzău (recurenta din dosarul de față) să predea SC P. SRL mai multe bunuri imobile, printre care și spațiul comercial în discuție (dosarul de fond).
în fine, nu poate fi primită nici susținerea recurentei potrivit căreia intimata s-ar fi îmbogățit fără justă cauză prin neplata chiriei, deoarece așa cum s-a arătat aceasta deține spațiul în temeiul unui contract de închiriere pentru care datorează chiria convenită între părțile acelui contract.
Pentru toate aceste considerente recursul reclamantei a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3748/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3753/2005. Comercial → |
|---|
