ICCJ. Decizia nr. 3781/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâții S.V., C.V., G.M., D.E., S.I., S.Ș., P.C.Y., R.N. și C.E., pentru obligarea pârâților la plata a câte 500.000.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, susținând că i-a fost lezată reputația de comerciant de către pârâți care l-au acuzat de săvârșirea unor fapte.
Prin ordonanța nr. 889 din 4 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost respinsă acțiunea și reclamantul a fost obligat să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 7.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că afirmațiile făcute de pârâți nu au produs reclamantului un prejudiciu moral care să justifice acordarea unor compensații materiale, iar aprecierile făcute de pârâți la adresa reclamantului nu au fost făcute cu rea credință și nu au fost de natură să-i știrbească acestuia din autoritatea activității sale comerciale.
Apelul declarat de reclamant împotriva ordonanței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 20 din 31 ianuarie 2005, prin care s-a reținut că nu există suportul necesar pentru acordarea daunelor morale solicitate.
Reclamantul I.V. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susținând că este netemeinică și nelegală întrucât:
- prin excluderea sa din societatea comercială, asociații recurentului au săvârșit un abuz de drept, ce atrage obligarea acestora la plata daunelor ce i-au fost cauzate;
- greșit a reținut instanța de apel că asociații reclamantului ar fi fost îndreptățiți să îl excludă din societate, deoarece ar fi avut o atitudine contrară modului în care înțelegeau să administreze societatea;
- greșit s-a apreciat că recurentului, care deținea peste 30 % din capitalul social al societății nu i s-a adus un prejudiciu moral;
- ca administrator al societății era îndreptățit să solicite și să obțină daune.
Recursul reclamantului este nefondat.
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate ce se încadrează în situațiile de la punctele 1 - 10 ale acestui articol.
Reclamantul nu precizează temeiul juridic al criticilor aduse hotărârii recurate.
Criticile recurentului nu s-au încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de textul menționat mai sus și cum recursul a fost conceput de legea procesuală ca o cale de atac ce nu are caracter devolutiv și, deci, nu atrage o nouă judecată de fond, ci numai un control al hotărârii atacate, cum din cererea de recurs nu rezultă existența unor motive de natura celor prevăzute la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul a fost nefondat și respins cu această mențiune.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3750/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3735/2005. Comercial → |
|---|
