ICCJ. Decizia nr. 3765/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiș, a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., SC P. SA Ploiești și S.N.P. P., sucursala Pitești, și a solicitat obligarea pârâtei aflate în culpă, la plata sumei de 16.262.933 lei contravaloarea cantității de 850 kg motorină lipsă din cisterna sosită în stația C.F.R. Caransebeș Triaj.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 3174 din 9 octombrie 2003, a admis acțiunea împotriva pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, pe care a obligat-o la plata sumei de 16.262.933 lei despăgubiri și la 1.382.435 lei cheltuieli de judecată și respinsă acțiunea împotriva celorlalte pârâte.
Instanța de fond a reținut că pârâta sucursala Pitești a expediat pentru depozitul Timișoara un vagon cisternă, care a ajuns la destinație cu două sigilii aplicate de predător lipsă și cu un minus de 850 kg motorină.
Apelul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, a fost respins prin decizia nr. 109 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Aceasta a considerat că apelanta - pârâtă a recunoscut culpa în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale iar cu privire la valoarea mărfii, aceasta cuprinde atât prețul de producție cât și taxele și accizele.
împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta C.F.R. M. SA, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că suma de 16.262.933 lei solicitată de reclamantă și admisă de instanțele de fond este nejustificată, valoarea cantității de 850 kg motorină, lipsă la destinație fiind de 6.248.900 lei care a fost plătită. Acesta este prețul de rafinărie la care nu pot fi adăugate taxele și impozitele pentru că C.F.R. nu este nici producător nici procesator și nici importator de produse petroliere.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Dispozițiile art. 85.2 din regulamentul de transport C.F.R. prevede răspunderea cărăușului pentru pierderea totală sau parțială a mărfii în limita prețului curent al acesteia, respectiv prețul de facturare care include taxele și accizele - reglementate prin O.U.G. 17/2000, O.G. 27/2000 și Legea 118/1996.
Judicios a remarcat instanța de apel că prețul de producție nu poate fi avut în vedere la stabilirea despăgubirilor întrucât el privește circulația produselor între sucursalele aceleiași societăți comerciale.
în privința sumei de 6.248.900 lei plătită de recurentă, reclamantei, se constată că instanța de apel nu a fost investită cu un astfel de motiv de schimbare a sentinței instanței de fond, pentru a constitui o cauză de modificare a deciziei recurate.
De altfel, chestiunea stingerii obligației prin plată este reglementat de o altă instituție de drept procesual, executarea titlurilor executorii.
Așa fiind, în temeiul dispozițiile art. 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 109 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Comercial → |
|---|
