ICCJ. Decizia nr. 3806/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 4966 la data de 19 martie 2003, reclamanta A.O.G.P. Târgu Jiu, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate inoperabilitatea pactului comisoriu de gradul IV din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 august 1995.
în susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul sus-evocat, prin care a dobândit acțiuni reprezentând 65 % din capitalul social al SC O.G. SA.
Reclamanta a mai arătat că Judecătoria Târgu Cărbunești a retrocedat imobilul V.D. fostului proprietar la 13 martie 1997, deopotrivă la 13 martie 1997, deopotrivă, la 16 decembrie 1998 Judecătoria Târgu Jiu, a retrocedat imobilul C.C.B. fostului proprietar și, de asemenea, la 29 martie 1999 Tribunalul Gorj a retrocedat fostului proprietar V., cu consecința că, această triplă pierdere a determinat obligația de a reduce cu 10 % capitalul social, adică diminuarea cu 10 % a cotei de 65 %, reclamanta, fiind astfel prejudiciată, a încetat a mai face plăți către pârâtă până la clarificarea situației, pentru aceste motive solicitând instanței de judecată să constate că pactul comisoriu nu operează, rămânând în vigoare contractul încheiat între părți.
Prin sentința nr. 7544 din 3 iunie 2003, Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția invocată din oficiu și a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut excepția inadmisibilității acțiunii în constatare și, totodată, a apreciat ca inadmisibilă cererea și pentru că reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
împotriva sentinței nr. 7547 din 3 iunie 2003 a Tribunalului București a declarat recurs reclamanta.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 1852 din 27 noiembrie 2003, a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, investită cu soluționarea recursului, a reținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta ar fi avut la îndemână anularea pactului comisoriu, pe de o parte, și, pe de altă parte, instanța de recurs a arătat că excepția de neexecutare a contractului nu echivalează cu acțiunea în realizarea dreptului.
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 2112 din 12 februarie 2004, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei A.O.G.P. Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că prin actul adițional din 13 iulie 2000 părțile au convenit inserarea unui pact comisoriu de gradul IV.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 384 din 15 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul A.O.G.P. Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta A.O.G.P. Târgu Jiu, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că la 18 august 1995, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, între F.P.S. și A.O.G.P.
La 13 iulie 2000 s-a încheiat actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 august 1995.
în articolul 2 din actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 august 1995, s-a prevăzut că: "contractul se desființează de drept fără nici o somație, dacă cumpărătorul nu plătește la scadență 2 (două) rate succesive de penalități, cu reținerea de către vânzător a sumelor reprezentând dobânda și penalitățile calculate la data desființării contractului".
Potrivit articolului 2 din actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 august 1995 pactul comisoriu operează pentru rate succesive neplătite.
Prin notificarea din 16 mai 2002, intimata - pârâtă a pus-o în întârziere pe recurenta - reclamantă pentru neplata sumelor de 28.538.425 lei și 38.144 dolari S.U.A. (suma consolidată în dolari S.U.A., care va fi plătită în lei, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății) precizându-se că în situația în care nu se vor achita sumele până la data de 10 iunie 2002 va proceda la aplicarea pactului comisoriu din contract și a dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 137/2002, respectiv contractul va fi desființat, cu consecințele prevăzute de art. 21 din O.G. 25/2002.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că la data notificării reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Mai mult, reclamanta a menționat prin cererea de chemare în judecată că față de faptul că s-a considerat prejudiciată și neavând cunoștință de sumele pe care ar fi urmat să le plătească către A.P.A.P.S. în continuare adică după ieșirea celor trei active din patrimoniul societății, a determinat-o să înceteze să facă plăți către acesta până la lămurirea situației.
Din cele arătate rezultă că pentru a nu opera pactul comisoriu, reclamanta ar fi trebuit să dovedească faptul că la data notificării privind desființarea contractului, executarea obligațiilor contractuale a fost suspendată prin acordul părților, printr-o hotărâre judecătorească sau prin aplicarea articolului 10 din contract.
Faptul că intimata - pârâtă a fost obligată în alt litigiu să plătească reclamantei despăgubiri nu însemna că aceasta era îndreptățită să înceteze îndeplinirea obligației contractuale.
în consecință, întrucât criticile aduse deciziei pronunțate în apel nu puteau fi primite, acestea fiind fără suport legal și nedovedite, instanța de recurs a respins ca nefondat recursul reclamantei.
← ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3800/2005. Comercial → |
---|