ICCJ. Decizia nr. 3809/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 13 august 2003, reclamantul B.V. a solicitat ca, pârâta SC A. SA Strunga să fie obligată la plata sumei de 615.300.000 lei, cu titlu de dividende cuvenite pentru anii 2000, 2001, 2002, corespunzător suprafeței de 29,30 ha. teren aflat pe raza comunei Buftea, pretenții majorate ulterior la suma de 820.400.000 lei ce include și dividendul pentru anul 2003.
Prin sentința civilă nr. 2976/ E din 8 decembrie 2003, Tribunalul Iași respinge acțiunea reclamantului, reținând, în acest sens, că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de acționar la societatea pârâtă și deci de creditor al dividendelor solicitate și nici că terenul reconstituit în proprietatea antecesorului său se află în perimetrul acestei societăți.
Prin decizia nr. 117 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, respinge apelul formulat de reclamant împotriva soluției instanței de fond reținând în acest sens că reclamantul a figurat cu suprafața de teren în discuție în calitate de locator, iar, împrejurarea potrivit căreia terenul s-ar afla în perimetrul societății pârâte și că până în prezent nu a fost predată comisiei comunale în vederea eliberării titlului de proprietate, nu conferă reclamantului calitate de acționar îndreptățit să încaseze dividende, în temeiul art. 67 din Legea nr. 31/1990.
Prin decizia nr. 5540 din 10 decembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială respinge recursul reclamantului împotriva deciziei din apel.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că reclamantul este unul dintre moștenitorii autorului său B.I. și că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 29,30 ha. și că din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul are calitatea de locator, parte în contractul de locațiune încheiat în temeiul art. 25 din Legea arendei nr. 16/1994, pretențiile acestuia neputând fi examinate decât prin prisma acestei calități de locator și nu de acționar, calitate care nu-i este conferită automat și implicit prin reconstituirea dreptului de proprietate al autorului său.
împotriva deciziei instanței de recurs, la 16 decembrie 2004, reclamantul nemulțumit formulează cerere de revizuire pe care nu o motivează și prin care critică decizia atacată ca fiind cu totul netemeinică și nelegală.
Cererea de revizuire nu a fost motivată nici ulterior.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că cererea de revizuire este formulată împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs prin care nu s-a rezolvat fondul, întrucât prin aceasta s-a respins recursul promovat împotriva unei decizii date în apel.
Astfel fiind, față de prevederile art. 322 C. proc. civ., care precizează că se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 5540 din 10 decembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care aceasta a respins recursul declarat împotriva deciziei nr. 117 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași, a fost inadmisibilă și a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3800/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3804/2005. Comercial → |
|---|
