ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2003, reclamantul P.D., organizația Județeană Satu Mare, a cerut evacuarea pârâtei SC L. SRL Satu Mare din spațiul comercial deținut de reclamant în Satu Mare, str. Libertății, obligarea acestea la plata sumei de 400 dolari S.U.A. pe lună, reprezentând folosul nerealizat pe perioada 1 iulie 2003 - 15 octombrie 2003 și până la executarea sentinței, cu cheltuieli de judecată, iar prin adresa din 19 ianuarie 2004 reclamantul renunță la judecată privind capătul de acțiune în pretenții.
Prin sentința civilă nr. 436/ LC din 3 martie 2004, Tribunalul Satu Mare admite acțiunea precizată și, în consecință, dispune evacuarea pârâtei din spațiul comercial menționat, obligând pârâta la 2.088.000 lei cheltuieli de judecată, reținând în acest sens că între părți s-a încheiat la 29 iunie 2001 contractul de colaborare valabil până la 1 iulie 2003, dată după care contractul nu s-a prelungit de către reclamant care a somat pârâta să predea spațiul, dar aceasta nu s-a conformat, folosind în continuare spațiul fără temei, dar făcând demersuri pentru a cumpăra respectivul spațiu și plătind chiria în locul reclamantei, împrejurare care, însă, nu reprezintă temei pentru ca pârâta să dobândească un drept de folosință, ci numai un drept de creanță.
Prin decizia nr. 109/C/A din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței instanței de fond pe care o menține în totalitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că, în temeiul contractelor de închiriere din 1 august 2006, S.P.E.S.L. Satu Mare, a închiriat intimatei, cu destinația de sediu și spațiu comercial, imobilul în discuție pentru o durată de 5 ani, respectiv între 1 martie 1996 și 1 martie 2001, contract prelungit cu încă cinci ani, respectiv până la 1 martie 2006, conform art. 5, Hotărârea din 6 februarie 1998, prelungire menționată pe înscrisul contractual sub semnătură și ștampila locatorului, astfel că intimata folosește în baza unui titlu legal spațiul menționat, că nu se poate invoca tacita relocațiune de către apelantă, intimata somând-o pe aceasta să părăsească spațiul la expirarea contractului de colaborare și că, în consecință apelanta nu mai deține un just titlu pentru a ocupa în continuare spațiul.
Nemulțumită de soluția instanței de apel, apelanta pârâtă, cu invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., promovează recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței nr. 436/LC/2004, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a deciziei nr. 109/C/2004/A, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, pe fond, respingerea cererii de evacuare din spațiul comercial, proprietate de stat și nu a reclamantului, spațiu pe care-l folosește de peste 10 ani, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în fond, apel și în recurs.
în susținerea recursului său pârâta recurentă se limitează la evocarea în principal a elementelor de fapt, reluând criticile din apel și reproșând instanței de apel, în esență, greșita aplicare a Legii 43/2003 și a "clauzelor speciale" din contactul de închiriere din 1 martie 1996 elaborat, conform art. 8 din Hotărârea nr. 14 din 22 februarie 1996.
După data de 11 mai 2005, recurenta depune completări la declarația de recurs prin care invocă în plus și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care nu vor fi examinate ca fiind tardive, prin raportare la dispozițiile art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 C. proc. civ.
Recursul pârâtei recurente este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect faptul că reclamantul intimat utilizează spațiul în discuție cu titlu, respectiv în temeiul unui contract de închiriere valabil încheiat și valid prin prelungirea acestuia de către locator și că recurenta apelantă utiliza spațiul respectiv fără titlu, întrucât contractul de colaborare încheiat cu intimatul încetase, fără a mai fi prelungit și apelanta pârâtă-recurentă fiind somată să părăsească acel spațiu.
Nu se poate reține ca fiind nesocotită Legea nr. 43/2003,art. 5 și art. 7, întrucât contractul de colaborare dintre recurentă și intimat s-a încheiat la 29 iunie 2001, anterior legii a cărei aplicare greșită se invocă.
Nu se reține nici încălcarea prin încheierea contractului de colaborare a prevederilor clauzelor speciale la contractul de închiriere din 1 martie 1996, încheiat de intimat cu S.P.E.S.L. Satu Mare, întrucât prin contractul de colaborare menționat intimatul chiriaș nu a dispus în nici un fel de spațiul închiriat, nu i-a schimbat destinația, nici nu l-a subînchiriat și nici nu a intrat în vreo asociere cu drept locativ, așa cum reiese din menționatul contract de colaborare.
Astfel fiind, s-a reținut că decizia dată de Curtea de Apel Oradea a fost legală și temeinică, dată cu corecta aplicare a legii și cu corecta apreciere a probelor din dosar și, în consecință, recursul formulat de pârâta-recurentă împotriva acestei decizii, a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3765/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3806/2005. Comercial → |
|---|
