ICCJ. Decizia nr. 388/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1846 din 15 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.C. SRL Satu Mare împotriva pârâtelor SC A.D. SA Satu Mare și A.V.A.B. București.
A.V.A.B. București a fost obligată să restituie reclamantei suma de 301.000.000 lei, reprezentând preț achitat pentru imobile adjudecate de reclamantă la licitația publică din 19 octombrie 2001, organizată de executorul judecătoresc la cererea creditoarei A.V.A.B. București.
Capătul de acțiune formulat împotriva pârâtei SC A.D. Satu Mare pentru predarea imobilelor adjudecate a fost respins, iar acțiunea formulată împotriva Biroului executorului D.G.R. a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală pasivă și, pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție formulată de A.V.A.B. București împotriva acestuia.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel A.V.A.B. București și SC F.C. SRL Satu Mare.
A.V.A.B. București a criticat modul de soluționare al excepției lipsei de calitate procesuală pasivă în ceea ce o privește atât timp cât între aceasta și reclamantă nu există nici un raport juridic. Prețul plătit cu ocazia adjudecării a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc care l-a încasat încât, în mod, nelegal, a fost respinsă și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a chematului său în garanție, neexistând la dosar o dovadă că executorul judecătoresc i-a remis suma în litigiu.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate a acțiunii conform art. 7201C. proc. civ., lipsa acesteia neputând fi acoperită de promovarea unei somații de plată.
Un alt motiv de apel invocat a fost netemeinicia sentinței, instanța de judecată ignorând faptul că la licitație au fost mai mulți participanți și s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea licitației numai în ceea ce îl privește pe reclamant încât, aceasta presupune ca reclamantul să primească numai ceea ce a dat, ori pârâta a fost obligată și la alte sume de bani reprezentând cheltuieli expertiză, de executare iar culpa îi aparține exclusiv executorului judecătoresc care a continuat executarea contrar voinței creditorului.
SC F.C. SRL Satu Mare a declarat apel fără a-l motiva.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat decizia civilă nr. 2/ C din 8 ianuarie 2004, prin care a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.B. București și tardiv formulat apelul declarat de SC F.C. SRL Satu Mare.
A reținut că reclamantul a achitat prețul care a fost remis apelantei - pârâte conform chitanței din 22 octombrie 2001, încât aceasta din urmă este titulara obligației de restituire, ca efect al pronunțării deciziei civile nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-au anulat în parte formele de executare și s-a dispus repunerea în situația anterioară.
Executorul judecătoresc are atribuții prevăzute expres de Legea nr. 188/2000 din care nici una nu îi conferă prerogativa de a reține pentru sine, sumele achitate cu titlu de preț, iar, în momentul depunerii acestor sume la C.E.C., la dispoziția A.V.A.B. București, raportul procesual dintre reclamantă și executor a încetat încât, și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a acesteia a fost bine soluționată, respectiv cererea de chemare în garanție.
Pe de altă parte, finalitatea concilierii prealabile o constituie celeritatea ori între părți au fost numeroase litigii, ceea ce nu mai poate fi pus în discuție, inclusiv somația de plată.
Susținerile cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc au fost înlăturate, motivat de natura contractuală a raportului dintre aceasta și cel care solicită executarea, raport pe care instanța nu îl poate cenzura, iar pretențiile apelantei cu privire la cuantumul prețului sunt nejustificate atât timp cât s-a dispus repunerea în situația anterioară.
Pârâta A.V.A.B. București a formulat recurs invocând prin primul motiv de recurs încălcarea competenței materiale, întemeiat pe dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, potrivit cărora litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.B. este parte, se soluționează de către curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, în cauză competența revenind astfel, Curții de Apel București.
Prin al doilea motiv de recurs, a invocat excepția prescripției extinctive apreciind că, față de incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 4/1998 republicată, termenul de prescripție special de 6 luni, prevăzut de art. 49 din acest act normativ, a început că curgă de la pronunțarea deciziei nr. 409/ R din 28 iunie 2002 a Tribunalului Satu Mare ori acțiunea a fost introdusă la 6 martie 2003, după împlinirea acestuia.
Prin al treilea motiv de recurs a invocat încălcarea legii, deoarece instanța de apel a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește cât și în privința cererii de chemare în garanție și excepția de prematuritate a acțiunii, reiterând argumentele pe care și-a sprijinit cererea de apel în legătură cu aceste aspecte.
Hotărârea este nelegală și pentru că a fost obligată la cheltuieli de executare și judecată nerezultând culpa acesteia, atât timp cât A.V.A.B. București a cerut încetarea executării iar executorul judecătoresc, în disprețul legii a refuzat să dea curs solicitării și a procedat la executarea silită, anulată ulterior.
Prin obligarea sa la plata întregii sume presupune să suporte și cheltuielile ocazionate cu efectuarea expertizei și a onorariului executorului judecătoresc pe care nu le-a încasat și contrar dispozițiilor hotărârii nr. 409/R/2002 a Tribunalului Satu Mare și legislației care reglementează activitatea sa.
în sprijinul acestui motiv de recurs a invocat dispozițiile art. 49 din statutul U.N.E.J. din 12 iunie 2001, publicat în (M. Of. nr. 311/12.06.2001) privind răspunderea civilă a executorului pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.
Motivele de recurs au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
în privința competenței materiale s-a susținut că obiectul litigiului are legătură cu creanța neperformantă preluată asupra debitorului - pârât SC A.D. SA, în sfera noțiunii intrând potrivit art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 51/1998 și categoria bunurilor imobile și mobile executate silit, ori prezentul litigiu este generat chiar de executarea nelegală a unor astfel de bunuri, fiind astfel incidente normele speciale de competență materială prevăzute de acest act normativ.
Legat de calitatea părții și obiectul dedus judecății în raport de care trebuie analizată excepția de necompetență materială invocată, se constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998, ci dispozițiile generale ale codului de procedură civilă, privitoare la competența materială.
Așa cum rezultă din actele dosarului executarea silită asupra bunurilor imobile proprietatea intimatei pârâte SC A.D. SA, pentru realizarea creanței neperformante aparținând recurentei pârâte A.V.A.S. București a fost parțial desființată la cererea acestora prin decizia civilă nr. 409/2002 a Tribunalului Satu Mare.
Obiectul litigiului de față îl reprezintă prețul plătit de adjudecatar, intimatul reclamant, și distribuit creditoarei, recurenta pârâtă A.V.A.S. București, pentru imobilul revenit în patrimoniul debitoarei, în baza art. 992 C. civ.
Nu se poate susține astfel că, cererea intimatei reclamante se circumscrie de fapt categoriei de cereri ce au legătură cu dreptul A.V.A.S. București de a executa silit bunurile din patrimoniul debitoarei sale în scopul valorificării creanțelor neperformante preluate prin cesiune, deoarece nu asupra acestui drept a avut instanța a se pronunța ci asupra îmbogățirii fără justă cauză a A.V.A.S. București prin încasarea unei sume de bani nedatorată ca efect al desființării executării silite pe cale separată, printr-o altă hotărâre rămasă irevocabilă cu suma în litigiu nelichidându-se nici o datorie a societății pârâte față de A.V.A.S. București.
Nefiind întrunită deci, decât condiția de parte în cauză a A.V.A.S. București, dar nu și aceea a obiectului în legătură cu drepturile acesteia asupra unor active bancare, prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001, competența materială revine instanței de drept comun, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., respectiv tribunalului care a judecat.
Ca urmare, în raport de dreptul de valorificat nici motivul de recurs privind excepția prescripției extinctive nu este fondat, în cauză, termenul fiind cel general de 3 ani care a început să curgă de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 409 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Satu Mare.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București, s-a invocat la fond și în apel că, între aceasta și reclamantă nu au existat raporturi juridice, ci între executorul judecătoresc și reclamantă, căruia i s-au virat banii iar repunerea în situația anterioară presupune parcurgerea acelorași etape.
Din dosar rezultă că suma achitată de reclamantă și pretins a fi restituită a fost pusă la dispoziția executorului judecătoresc, care a virat-o în contul recurentei pârâte A.V.A.S. București, fapt dovedit în condițiile art. 46 C. com., cu O.P. nr. 777 din 24 octombrie 2001 și detaliile de plată aferente și cu recunoașterea la interogatoriu a acestora (la întrebarea nr. 1) și adresa nr. 4244/2003 nefiind făcută dovada că suma a fost returnată, așa cum s-a susținut.
Prin anularea executării, s-a născut dreptul reclamantului de a pretinde restituirea sumei de la cel care a beneficiat de ea ca participant în cadrul executării silite, executorul neavând această calitate, cum bine a reținut instanța de apel, dar cu privire la care nici nu se poate susține că deține fără drept această sumă.
Așa fiind, există identitate între persoana recurentei pârâte și cel despre care se afirmă că este obligat ca efect al deținerii unei sume fără titlu, încât excepția lipsei de calitate procesuală pasivă este nefondată fiind legal soluționată de către instanța de apel.
Pe cale de consecință, nici chemarea în garanție a Biroului executorului judecătoresc nu poate fi primită, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind, de asemenea, corect soluționată, acțiunea neavând drept cauză antrenarea răspunderii civile pentru îndeplinirea atribuțiunilor profesionale ale executorului judecătoresc în lumina art. 42 din Legea nr. 188/2000, încât referirea la acestea este fără legătură cu cauza.
Privitor la excepția de prematuritate instanța de apel a dat o rezolvare legală excepției în raport de scopul, dar și de finalitatea art. 7201C. proc. civ., luând în considerare astfel, somația de plată introdusă anterior și respinsă datorită contestării dreptului de către recurenta - reclamantă.
Cât privește suma la care a fost obligată recurenta - pârâtă ea este echivalentă cu suma achitată și virată în contul acesteia, neavând relevanță juridică în această cauză, față de reclamant, motivele pentru care s-a desființat executarea ci doar deținerea ei fără titlu de către recurenta - pârâtă, obligație care nu încalcă dispozițiile hotărârii nr. 409/R/2002, a Tribunalului Satu Mare.
Sub acest aspect, cheltuielile de executare ce constituie un prejudiciu din punctul de vedere al recurentei - pârâte nu pot fi imputate intimatului reclamant ci eventual organului de executare, în cadrul unei acțiuni în răspundere întemeiată pe Legea nr. 188/2000.
Așa a fost, recursul este nefondat pentru toate motivele invocate și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 389/2005. Comercial → |
|---|
