ICCJ. Decizia nr. 392/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1771 din 3 octombrie 2003 Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ în rejudecare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M.S., împotriva pârâtei SC P. SRL Suceava pe care a obligat-o la plata sumei de 8.774.480 lei contravaloare prestații și 0,25% din sumă pe zi de întârziere începând cu 19 iunie 1998 până la achitarea debitului.
Reclamanta a formulat recurs iar pârâta apel și prin decizia civilă nr. 13 din 12 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, recalificând calea de atac, a respins apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei, schimbând în totalitate sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
Reclamanta a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul modului cum a fost soluționată excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la o parte din obligațiile deduse judecății.
înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție în raport de valoarea pretențiilor care este mai mică de 200.000.000 lei și de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului și de necompetență materială a instanței în soluționarea acesteia.
Astfel, în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.
Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac ca fiind recurs, față de valoarea pretențiilor sub 200.000.000 lei și să-și verifice competența materială care, la acea dată revenea înaltei Curți de Casație, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003.
Neprocedând astfel, instanța a încălcat norme imperative, de ordine publică, privind sistemul căilor de atac și competența materială a instanțelor judecătorești, hotărârea fiind nulă conform art. 159 C. proc. civ.
Așa fiind, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, s-a casat decizia atacată și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat, în urma aprobării, prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 195/2004, de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a trimis cauza Curții de Apel Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 349/2005. Comercial → |
|---|
