ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 6254 din 16 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea principală promovată de reclamanta SC C.G.N.A. SA București în contradictoriu cu pârâta SC C.G.N. SRL București și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 11278/1990 încheiat între părți și a actului adițional la acest contract. S-a dispus de asemenea evacuarea pârâtei din spațiul situat în București.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere că la data de 5 octombrie 2000 contractul de închiriere ce a făcut obiectul litigiului a expirat, că reclamanta are în proprietate spațiul respectiv, iar pârâta nu a adus dovezi în susținerea cererii sale reconvenționale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C.G.N. SRL București susținând că în aspectul privind acțiunea principală această hotărâre este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu a ținut seama și nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu a ținut seama de excepțiile invocate de pârâtă.
A susținut de asemenea că și cererea reconvențională a fost nelegal respinsă deoarece prin neîncuviințarea efectuării expertizei contabile solicitată de pârâtă, a lipsit-o de posibilitatea de a dovedi pretențiile din cererea reconvențională și, nu s-au luat totodată în considerare susținerile sale potrivit cu care pentru lucrările de îmbunătățiri efectuate la spațiul respectiv s-a luat acordul proprietarului.
Ulterior declarării apelului, pârâta a depus cereri de retragere a acțiunii din partea reclamantei și de exprimare a acordului său cu privire la această cerere.
Prin decizia civilă nr. 103/ A din 14 mai 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată cererea de renunțare la drept formulată de SC C.G.N.A. SA prin acționarul majoritar SC C.G.N. SRL.
A fost respins prin aceeași hotărâre și apelul declarat de SC C.G.N. SA, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reținând că pârâta nu poate lua decizii în A.G.A. cu privire la acest spațiu întrucât este beneficiara contractului de închiriere și este vădită contrarietatea de interese.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.G.N. SRL București devenită ulterior SC T.C. SRL București, care a susținut că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică deoarece:
- reclamanta SC C.G.N.A. SA nu are calitate procesuală activă deoarece este semnată de F.M.S., prin procurator N.D.P. procură care este generală pe de o parte, iar F.M.S. nu deține majoritatea acțiunilor în cadrul SC C.G.N.A. SA;
- acționar majoritar al reclamantei este SC C.G.N.A. SA și pe cale de consecință este și proprietara spațiului în litigiu cu drept de dispoziție asupra acestui activ al său;
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei printr-o încheiere aflată la dosarul instanței de fond și nu a mai fost reluată în dispozitivul hotărârii;
- respingerea cererii de probatorii formulată în sprijinul cererii reconvenționale s-a decis în mod nelegal de către instanță cu motivarea că îmbunătățirile aduse în anul 1999 de pârâtă imobilului închiriat nu au avizul proprietarului, iar în realitate reclamanta a încuviințat efectuarea de îmbunătățiri și modernizări motivând că nu are posibilități financiare pentru efectuarea acestora.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei potrivit cu care reclamanta nu are calitate procesuală activă a fost analizată și ca motiv de apel, analizat detaliat în hotărârea recurată. Se reține astfel corect în această hotărâre că procuratorul N.D.P. a primit de la F.M.S. ca reprezentant legal al SC C.G.N.A. SA București o procură specială care îi conferă acestuia drepturi în acest sens, cum corect s-a reținut în această hotărâre că este lipsit de relevanță care dintre acționari este majoritar, relevant fiind doar faptul că dreptul de proprietate asupra spațiului închiriat și care aparține reclamantei. Clarificarea în considerentele hotărârii recurate și a acestui aspect dovedesc netemeinicia și a celui de al doilea motiv de recurs.
Nici critica potrivit cu care s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei printr-o încheiere și nu a mai fost reluată în dispozitivul hotărârii, nu este de natură a schimba hotărârea recurată. S-a reținut în considerentele hotărârii din apel că la dosarul instanței de fond nr. 1130/2000 că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active, iar respingerea acestei excepții s-a motivat prin încheiere interlocutorie, așadar nu mai era necesară reluarea acestui aspect în dispozitivul hotărârii.
De asemenea aspectul respingerii cererii de probatorii, a fost analizat în hotărârea recurată și corect s-a reținut că nu s-a apreciat utilitatea probei cu expertiză, cât timp probele administrate în cauză au fost lămuritoare în cauză.
Față de considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei a fost nefondat și s-a respins cu această mențiune.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 388/2005. Comercial → |
|---|
