ICCJ. Decizia nr. 389/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 19 martie 2003 reclamanta C.C. Bascov, județul Argeș, a chemat în judecată pe pârâta F. Argeș și a solicitat ca instanța să pronunțe hotărâre judecătorească prin care să constate dreptul de proprietate asupra Hanului turistic V.U. și nulitatea absolută a procesului verbal înregistrat sub nr. 1277 din 3 decembrie 1991 și nr. 7079 din 4 decembrie 1991.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost organizată formal prin decizia nr. 23 din 18 septembrie 1990 ca succesoare de drept a C.P.A.D.M. Bascov. încălcând prevederile legale, respectiv art. 16 din Decretul Lege nr. 67/1990. F. Argeș a transferat cu titlu gratuit Complexului V.U. din patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtei.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și a solicitat respingerea ca neîntemeiat a celui de al doilea capăt de cerere.
Prin sentința nr. 1983/ C din 11 noiembrie 2003 Tribunalul Argeș a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei. De asemenea, a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de preluare înregistrat sub nr. 1277 din 3 decembrie 1991 și 7079 din 4 decembrie 1991.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că Hanul Turistic V.U. a fost construit în anul 1968 din fondurile de investiții centralizate la Uniunea Județeană a C.C. și C. și că, după realizarea investiției, construcția a fost transmisă în anul 1981 prin decizia Biroului executiv al C. nr. 178/1978, fără plată, cu titlu de donație, C.C. Bascov.
Sub nr. J.0.3/1335/1991 reclamanta a dobândit personalitate juridică, fiind înmatriculat la Registrul Comerțului Argeș, la această dată Complexul Turistic făcând parte din patrimoniul reclamantei, așa cum rezultă din situația fondurilor fixe.
Instanța a mai reținut că prin procesul verbal încheiat la data de 3 decembrie 1991 și înregistrat sub nr. 1277 din 3 decembrie 1991 și nr. 7079 din 4 decembrie 1991 a fost transferat Hanul Turistic V.U. din patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtei. Transferul a operat sub imperiul Decretului-lege nr. 67/1990, în vigoare la acea dată, care prin art. 16 interzicea transmiterea fără plată a bunurilor imobile aflate în proprietatea sau folosința unor organizații cooperatiste.
S-a apreciat că față de aceste prevederi este evident că transferul cu titlu gratuit s-a făcut cu încălcarea legii, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
în ceea ce privește acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra Hanului Turistic instanța a arătat că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 111 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta este proprietară, dar nu are posesia bunului, deci are la îndemână acțiunea în revendicare.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 54 din 4 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta F. Argeș.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Uniunea Județeană a C.C., F. Argeș solicitând admiterea recursului și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei C.C. Bascov.
în drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea lui se susține că instanțele au dat hotărârile cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că, după finalizarea construcției, a fost proprietar al Complexului turistic V.U., iar decizia C. nr. 178 din 28 decembrie 1978 nu poate avea acest caracter. Este adevărat că o perioadă Complexul turistic în cauză s-a aflat în administrarea reclamantei dar nu în proprietate iar prin procesul verbal nr. 1277 din 3 decembrie 1991 s-a revenit asupra administrării complexului. Acest proces-verbal a fost întocmit potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectându-se prevederile art. 16 și 7 din Decretul-lege nr. 67/1990.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanțele făcând în cauză o corectă aplicare a legii.
Astfel, instanțele au interpretat și aplicat corect prevederile art. 16 din Decretul-lege nr. 67/1990 atunci când au apreciat că transferul cu titlu gratuit al Complexului turistic s-a făcut cu încălcarea legii întrucât textul menționat nu distinge între transmiterea în proprietate către persoane juridice din sistemul cooperației de consum sau către persoane din afara acestui sistem.
în mod corect instanțele au stabilit că reclamanta a devenit proprietara Complexului turistic V.U. prin decizia nr. 178/1978 a Biroului executiv al C., fiind neîntemeiată susținerea pârâtei că ea ar fi proprietară și că reclamanta în mod legal s-a constatat că la încheierea procesului-verbal din 3 decembrie 1991 au fost încălcate atât prevederile art. 16 din Decretul-lege nr. 67/1990 cât și cele ale art. 948 C. civ., privind necesitatea existenței unui consimțământ valabil exprimat pentru validitatea convenției.
Față de cele de mai sus înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 353/2005. Comercial → |
|---|
